Haosul si imbulzeala au pus deja stapanire pe marile orase din tara noastra, iar asta anunta venirea sarbatorilor. Toata lumea alearga de parca nu asteapta Craciunul, ci sfarsitul lumii – sfarsit care va suspenda cu o cruzime groaznica orice posibilitate de a cumpara ceva, orice, obiecte, alimente, cauciucuri, brazi si podoabe. A te duce acum intr-un supermarket este un act de eroism si inconstienta.

Nu poti iesi de acolo decat nauc – clientii sunt in vrie, vor sa cumpere de toate, cat mai multe, cat mai repede, acum, pana nu vine “marea foamete”, pardon, Craciunul si ii prinde neaprovizionati.

Dupa ce alergam?

Sunt cozi aproape la orice, pentru ca oamenii vor sa fie siguri ca totul va fi pregatit in ziua cea mare: “bunkerul” personal va fi ticsit de mancare, desi aceasta se va gasi in lipsa unui cataclism si dupa Craciun, bradul va sta teapan si sclipitor la locul sau, iar membrii familiei si invitatii nu se vor ridica de la masa fara speranta unei crize de vezica biliara. Venirea sarbatorilor te prinde parca intr-un vartej din care n-ai cum sa iesi nesifonat nervos. Totul in jur se precipita, se aglomereaza, se isterizeaza. Dezolanta asteptare a Craciunului...

De ce nu putem sa ne linistim, sa stam jos, sa ne gandim, sa respiram si sa intampinam Craciunul in tihna? Oare doar atat mai inseamna sarbatorile pentru noi: o cursa in viteza pentru mancare si cadouri menita sa acopere golul din noi, faptul ca, in realitate, nu mai stim nici ce inseamna Craciunul, nici cum sa-l sarbatorim?

Despre bucuria Craciunului

Noi am uitat ce inseamna orele, zilele petrecute fara incrancenari, fara sa alergam dupa ceva sau sa cautam sa facem ceva. Momentele in care timpul se dilata... momentele in care pur si simplu avem timp: pentru noi, pentru ceilalti, pentru gandurile si sufletele noastre. Iar Craciunul este exact despre asa ceva: despre eliberarea de emotiile negative, despre reculegere, despre a nu te mai uita prin ceilalti, ci la ei, despre a nu mai goni prin viata ta in loc de a te bucura de ea. In crestinism, Craciunul este un moment de mare bucurie... bucurie sufleteasca. Si este pacat ca bucuria noastra sufleteasca sa se rezume la cosuri pline din supermarket, brazi, cozonaci, mese bogate. Toate acestea au un rol secundar, sunt doar accesorii ale sarbatorilor.

In loc sa ne agitam fara incetare si sa ne epuizam fizic si psihic inainte de Craciun, n-ar fi mai bine sa ne luam un ragaz pentru ceea ce conteaza cu adevarat pentru noi? Sa nu ne mai pierdem timpul cu obligatii, fortari, indatoriri. Sa meditam la ce am facut  lasand supararile la o parte, iertand si invatandu-ne lectiile oferite de viata. Sa facem ceea ce ne place, unde ne dorim si cu cine vrem: poate nu trebuie sa mergem nici la munte, nici la taierea porcului, nici in vreun club, ci doar sa stam in tihna si sa ne bucuram de Craciun, de cei dragi, de noi. Bucuria Craciunului nu se gaseste nici in brad, nici sub brad in vreun cadou poleit, nici impachetata in sarmale ori in cozonaci, nici inecata intr-o sticla de vin. Este ca o raza de soare, calda, libera si linistitoare  ce rasare din noi, din sufletele noastre si exista acolo indiferent de cate cadouri am primit sau am cumparat si de cate pregatiri am facut, de cat de indestulate ne sunt mesele si casele. Te-ai gandit, pentru tine, ce inseamna Craciunul?

Text: Bianca Badescu