Urmeaza cursurile Liceului „Nicolae Balcescu” din Craiova, dupa care continua la Institutul de Teatru in Bucuresti. Din 1966 este angajat al Teatrului National din Craiova, iar in 1969 are primul sau recital de muzica si poezie, iar de atunci, „Menestrelul de la curtile dorului” continua sa ne farmece in fiecare an cu recitalurile sale de exceptie. Sotia lui Tudor Gheorghe se numeste Georgeta Tudor. Da, cu toate ca este paradoxal, numele maestrului de familie este Tudor, numele ramanandu-i astfel din armata. Sub nicio forma Georgeta Tudor n-a trait vreodata pentru sine. „De cand l-am cunoscut pe sotul meu am trait numai pentru el, iar de cand a venit pe lume Adrian, viata mea s-a impartit in doua: inainte de Adrian si dupa Adrian.”

Un personaj deloc monden
De ani buni, Tudor Gheorghe umple sali intregi de spectacol fara a fi un personaj monden. De putine ori s-a aflat pe prima pagina a ziarelor, iar la posturile de radio comerciale cu atat mai putin. El este artistul care nu poate fi incadrat in nicio categorie. Un artist atipic si complex in acelasi timp. Luna trecuta, Tudor Gheorghe a mai sustinut inca un turneu prin tara. Noul sau spectacol „La margine de imperii” a facut furori in intreaga tara.

De ce „La margine de imperii”?

Va spune chiar maestrul. „Acum 3 ani, pe cand ma aflam la Vancouver in Canada, la o serata data in cinstea mea, am intalnit o doamna care mi-a cantat cateva refrene muzicale. Parea ca le stiu si parea ca nu le cunosc. Parintii doamnei erau din Bucovina si de acolo mostenise doamna acele triluri nemaiauzite. Mi s-au infipt in minte ca un cui. Semana cu ce stiam eu si totusi nu semana. La un an dupa intamplarea din Vancouver, a venit la mine un prieten care-si facuse ordine in biblioteca si mi-a adus o culegere, o culegere de cantece. Erau piese din perioada interbelica, culese de doi baieti din Bucovina. A fost o munca riguroasa pe care ei au implinit-o cu scrupulozitate, notand la fiecare cantec data, autorul si profesia celui care canta piesa. De atunci m-am apucat sa studiez acele partituri, iar produsul l-am adus astazi Mariei Sale, Publicul.

Muzica pe care am prezentat-o in acest spectacol nu are nimic comun cu folclorul sau cu lautaria. Este absolut socanta si debusolanta. Aceasta muzica se canta acum 100 de ani, iar cantecele sunt de o simplitate aboslut geniala si au o aroma de lied.” Cei prezenti la Sala Palatului sau in tara au avut ocazia sa constate acest lucru.

Ce s-ar mai putea spune despre Tudor Gheorghe?

Oricat de mult ne-am stradui sa decantam valentele acestui om infinit de polivalent, cu siguranta nu am reusi sa disecam tot. Si atunci, nu ne ramane decat sa-i ascultam muzica.