Cat de mult s-a schimbat modul in care noi privim dragostea intr-o jumatate de mileniu, de cand Shakespeare a creat emblematicul cuplu Romeo si Julieta, pentru care viata nu avea sens in absenta iubirii si pana acum, cand Julieta se apropie din ce in ce mai tare de imaginea papusii Barbie, iar Romeo nu mai are nevoie sa-i faca curte de sub balcon, ci o cheama simplu printr-un claxon ce rasuna mandru din masina sa luxoasa?
”Cursul dragostei adevarate nu a fost niciodata neted”
Sunt cuvintele lui Shakespeare, dintr-o vreme in care indragostitii erau dispusi sa sufere, sa se sacrifice si chiar sa-si dea viata pentru cel pe care-l iubeau. Putini reuseau sa se casatoreasca cu persoana iubita, pentru ca mariajele se faceau de obicei din interes, in functie de clasa sociala a mirilor si erau aranjate mai mereu de catre parinti. Nimeni nu astepta prea mult de la o casatorie, iar dragostea se traia de obicei pe ascuns, printre mult zbucium si suspine. Acum, suntem liberi sa ni-l alegem pe cel pe care il iubim, sa ni-l facem partener pe viata, insa nu mai suntem dispusi sa induram prea multe in numele dragostei. Daca, cursul acesteia nu este neted exista intotdeauna despartirea, divortul si un alt om care sa ne devina iubit sau sot. Caci ne putem indragosti in serie, posibilitatile sunt infinite, libertatea este mare. Cine mai are timp acum sa iubeasca pe cineva toata viata, in numele unui ideal, cand tentatii sunt peste tot iar dragostea nu-ti tine nici de cald si nici de foame? Cate cupluri nu-si declara dragostea fara margini si peste cateva luni ii vedem pe indragostitii de altadata ca-si arunca in fata cele mai urate injurii si acuze? ”Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi ca sunt casatorita cu un om care ma face sa gandesc. Asta este definitia dragostei adevarate pentru mine”, spunea Madonna. De la dragostea adevarata, pana la divort nu au fost prea multi pasi, iar ce a urmat stiti prea bine. Iar acesta este doar un exemplu celebru printre milioanele de alte exemple ale zilelor noastre care ne arata ca ”dragostea dureaza 3 ani”, 3 luni, poate 3 saptamani, dar in niciun caz o viata.
”Dragostea este un foc. Nu stii niciodata daca iti va incalzi inima sau iti va arde casa” (Joan Crawford)
”Dragostea care dureaza trei ani este aia care nu a urcat pe munti si nici nu a ajuns in prapastii, aia care iti cade mura-n gura”, spunea scriitorul Frederic Beigbeder. Poate tocmai aceasta este problema noastra, ca totul prea ne cade mura-n gura. Barbatii nu mai au nevoie sa cucereasca femeile, sa faca eforturi pentru a le avea. Pentru ca intotdeauna vor exista cateva care se ofera singure. Si cati dintre barbati nu prefera sa se aleaga acum cu darurile facile? Mai ales ca de multe ori dragostea devine sinonima cu satisfacerea instinctelor sexuale. Multe dintre femei devin sclave ale dietelor si operatiilor estetice, pentru a-l cuceri ele pe Fat-Frumos, calare pe mai multi cai… putere. Si dragostea vine usor, daca Ea se incadreaza in standardele de frumusete, iar El in cele de statut social. Tocmai de aceea si dispare repede, dupa ce sotia a mai imbatranit sau sotul a mai saracit.
Dragostea, acum, se inscrie si ea in trendul consumerist al societatii noastre. Ne schimbam iubitii la fel cum ne schimbam si hainele ori incaltarile, pentru ca tot timpul vedem in vitrine altele mai frumoase. Practic, s-a pierdut vesnicia dragostei. Ne putem reinventa permanent, la fel cum ne putem reinventa si viata amoroasa. Dar Bob Marley spunea ca ”doar o data in viata poti gasi pe cineva care sa-ti dea lumea complet peste cap. Ii spui lucruri pe care nu le-ai mai vorbit cu nimeni(…) te gandesti la omul acela cu fiecare ocazie, orice ai face”. Daca dragostea se intampla doar o data in viata sau de mai multe ori, e o intrebare la care nimeni nu poate sa dea un raspuns exact. Inainte, parea ca se intampla doar o data in viata, toti indragostitii cunoscuti de istorie au avut o singura iubire adevarata. Acum, pare ca omul se intalneste cu dragostea de mai multe ori pe parcursul vietii. Imbracam diverse persoane in iluziile si asteptarile noastre. Iar dragostea dureaza in cele mai multe cazuri pana ne trezim la realitate. ”Exista mai multe vieti in existenta unui barbat si a unei femei”, observa Pascal Bruckner, ”noi avem dreptul sa savarsim erori si apoi sa le reparam, avem dreptul sa ratam, sa ratam inca o data, sa ratam si mai bine”. Putini sunt cei care se indragostesc de o singura persoana si raman asa pana la adanci batraneti. Cei mai multi au fie indragostiri in serie, fie in paralel.
”Precautia in dragoste este fatala adevaratei fericiri” (Bertrand Russel)
In epoca lui Shakespeare, dragostea era un ideal, pe cand in epoca noastra, in epoca Madonnei, vorbim mai mult despre sex decat despre dragoste. Cum este mai bine? Cine poate sti… Dragostea ne face vulnerabili, iar noi ne ferim de vulnerabilitate, ne construim ziduri de aparare. E demodat sa te mai arunci cu totul intr-o iubire. ”Unele femei aleg sa urmeze barbatii, altele aleg sa-si urmeze visurile. Daca te intrebi incotro sa o iei, aminteste-ti ca niciodata cariera ta nu se va trezi sa-ti spuna ca nu te mai iubeste”, sunt cuvintele lui Lady Gaga, care surprind foarte bine o conceptie dupa care se ghideaza multa lume acum in ceea ce priveste dragostea.
Desi tot mai cautam dragostea, avem grija sa nu ne loveasca prea tare si de multe ori calculam sa fie convenabila, nu ne mai construim viata in jurul ei si nu mai facem din ea un tel. Si mai ales, o lasam cu usurinta sa moara. Iar dragostea ”nu moare niciodata de moarte naturala”, dupa cum spunea Anais Nin, ”moare pentru ca nu stim sa-i alimentam sursele. Moare de orbire, de erori si de tradari. Moare de boli si rani, de oboseala, de uscaciune, de murdarie”. Moare pentru ca ne e mai usor sa o lasam sa moara decat sa incercam sa o intretinem toata viata. Dar suntem noi oare mai fericti asa?
Text: Bianca Badescu