Fibromul uterin, o afectiune a perioadei fertile

Fibromul uterin, o afectiune a perioadei fertileProbabil ca diagnosticul de fibrom uterin, mai ales atunci cand este asociat si cu denumirea de tumora, creeaza multe temeri in randul femeilor, mai ales la cele cu varsta intre 35  – 50 ani, la care fibromul apare cel mai frecvent (55%). Aceasta asociere cu tumora te duce cu gandul la ceva malign, canceros, ceea ce este complet gresit. Dar sa vedem, de fapt, ce este fibromul uterin?

Fibromul uterin mai este cunoscut si sub denumirea de leiomiom sau miom si este o formatiune (tumora) benigna, care de cele mai multe ori este depistat la o consultatie ginecologica obisnuita. Ca frecventa, se intalneste cam la 18 – 20% din populatia feminina (la rasa neagra procentul este mult mai mare), cu incidenta mai mare intre 35 si 50 de ani; rareori se intalnesc cazuri la femei sub 30 de ani sau dupa menopauza.

Fibromul uterin poate fi localizat oriunde, in diferite portiuni ale uterului, si in diferite parti ale grosimii peretelui uterin:

- submucos – spre cavitatea uterina
- intramural – in grosimea peretelui uterin
- subseros – cu evolutie in afara uterului. Acesta din urma poate avea baza de implantare larga, sau ingusta (caz in care exista riscul de torsionare, adica de rasucire si complicatii legate de aceasta).

Fibromul poate aparea ca un singur nodul, sau ca noduli multipli polilobati, situatie numita polifibromatoza uterina. Pot fi noduli mici sau, dimpotriva, sa ajunga la dimensiuni impresionante (citeva kilograme).
50% din fibroame devin simptomatice producand sangerari si dureri pelvi-abdominale.

 

Cum apare fibromul uterin

Cauza aparitiei acestuia inca nu este cunoscuta, desi s-au emis mai multe ipoteze (genetica, hormonala, infectioasa, mecanica, vasculara) care au fost abandonate in timp. In prezent, se considera ca totusi un rol important il are cantitatea crescuta de hormoni feminini din sange (hiperestrogenia).

 

Simptomele fibromului uterin

sangerarile, care pot aparea intre menstruatii (metroragii), sau ca menstruatii abundente si uneori prelungite (meno-metroragii), cu pierderi de cheaguri.
- durerile, care pot fi spontane, sau in timpul menstrelor (dismenoree), sau in timpul actului sexual (dispareunie).
fenomenele urinare (mictiuni frecvente, usturimi la urinat, chiar infectii urinare), digestive (constipatie, defecatie dureroasa), precum si insuficienta venoasa (varicele membrelor inferioare) apar atunci cand fibroamele voluminoase afecteaza organele vecine prin compresii si complicatii mecanice.
secretii vaginale albicioase (leucoree) cantitativ crescute, fara alte manifestari ale unei vaginite.

Pentru cazurile de fibrom uterin mai dificil de diagnosticat se poate apela la unele examene complementare, cum  sunt: ecografia transabdominala sau transvaginala, histeroscopia, histerosalpingografia, chiuretajul biopsic, iar pentru diferentierea de alte formatiuni abdominale sunt folosite tomografia computerizata (CT-scan) si, mai recent, rezonanta magnetica nucleara (RMN).

 

Evolutia fibromului uterin si tratament

Evolutia fibromului uterin este variata. Astfel, unele au evolutie silentioasa, sunt bine tolerate de bolnave, iar la menopauza se pot atrofia pana aproape de disparitie. In unele cazuri insa, devin simptomatice si creeaza complicatii locale si generale care au fost deja mentionate. Trebuie precizat ca numai 0,5% (deci doar 1 din 200!) din fibroame se pot transforma in sarcom uterin (cancer de corp uterin).
Exista doua modalitati de tratament:

Tratamentul medicamentos al fibromului uterin: Este un tratament hormonal, care nu produce involutia fibromului, cel mult reduce din simptomatologia respectiva. Este indicat in fibroamele mici, necomplicate, cu hemoragii (dupa efectuarea unui chiuretaj biopsic, fractionat), si consta in administrarea de produse din progesteron sintetic sau natural micronizat (de preferat).

Pentru tratamentul fibromului uterin mai folosesc produse hormonale tip GnRH (un alt hormon feminin), care in 40 – 60% din cazuri reduc semnificativ volumul fibroamelor, insa aceste tratamente se fac pe termen scurt, iar revenirea fibroamelor dupa intreruperea tratamentului este ceva obisnuit; au reactii adverse puternice si determina bufeuri, instalarea osteoporozei, iar costul lor este destul de ridicat. Acest tip de tratament este indicat pentru:

- femeile care vor sa-si pastreze functia reproductiva
- tratamentul preoperator al nodulilor mari, in vederea mentinerii uterului sau usurarii interventiei chirurgicale (care altfel ar fi deosebit de dificila)
- femeile care sunt aproape de menopauza si refuza operatia
- cazurile care au contraindicatie operatorie.

Tratamentul chirurgical al fibromului uterin: este cea mai importanta modalitate de tratament al fibromului uterin si este rezervat fibroamelor mari simptomatice si complicate.

Tipul de interventie chirurgicala depinde de varsta femeii, marimea si numarul fibroamelor, de evolutia lor si de complicatiile prezente. Astfel, la femeile tinere, in perioada fertila, se prefera operatiile conservatoare, cu pastrarea uterului, gen miomectomie (extragerea nodulului fibromatos). La femeile mai in varsta, fara functie reproductiva, se recurge la histerectomie (indepartarea uterului) totala sau partiala, cu sau fara extirparea ovarelor. Interventia se practica prin incizie abdominala sau pe cale joasa (vaginala). Fibroamele mici submucoase sunt extirpate pe cale histeroscopica, aplicand principiul electrorezectiei. In ultimii ani s-a dezvoltat tehnica laparoscopica, pentru operatii mai mult sau mai putin radicale.

Este important sa se stie ca orice pacienta cu diagnosticul de fibromatoza uterina trebuie urmarita din 6 in 6 luni, iar interventia chirurgicala este rezervata unor indicatii speciale, cazurilor simptomatice sau celor complicate. Prin urmarirea fibroamelor se pot afla gradul de crestere, localizarea acestora precum si eventualele complicatii de debut.

 

Dr. Hamid Reza Ayatollahi
Medic primar obstetrica-ginecologie
Centrul Medical Medicover Grozovici
Tel.: 316 21 55