E lucru mare pentru un artist sa ii fie recunoscute meritele, iar doamna Cezara Dafinescu a simtit din plin atat aprecierile publicului, cat si pe cele ale oamenilor alaturi de care a lucrat. Una dintre cele mai mari bucurii ale dumneaei, mai ales acum, in preajma sarbatorilor, a fost o scrisoare primita de la poeta Sabina Maduta careia i-au fost inmanate cateva randuri scrise de regretatul regizor Mihai Berechet.
O surpriza pentru cititorii Revistei Tonica, pe care artista Cezara ii adora.
Randuri de valoare
Tocmai am terminat sa scriu despre regizorul care in teatru mi-a urmarit cariera… MIHAI BERECHET, cand am primit o scrisoare de la o poetesa, Sabina Maduta, prietena a poetului Voiculescu, dar si a regretatului Berechet… Randurile doamnei m-au miscat profund si pentru ca am inceput sa va iubesc, pe voi, cititorii revistei TONICA, vreau sa va impartasesc emotia mea. D-na Maduta mi-a inmanat cateva randuri care trebuiau sa fie incluse in noua carte a lui Mihai, in cartea “ALTE CAIETE ALBASTRE”, ce ar fi trebuit sa fie publicata daca moartea nu l-ar fi rapit dintre noi. Va dati seama ce valoare au aceste randuri pentru mine!!! Transcriu mai jos atat scrisoarea d-nei Maduta, cat si randurile, cu valoare de testament, ale dragului MIHAI BERECHET. Nu am stiut niciodata, cand repetam in minunatele spectacole, cum “ma vedea, ca artista” regizorul Mihai Berechet. Si iata ca acum, cand el nu mai este, primesc in dar… randurile lui. NIMIC NU E INTAMPLATOR!
Scrisoare pentru doamna Cezara
Scumpa si frumoasa doamna Cezara,
Imi cer scuze pentru a fi intarziat sa va trimit paginile semnate de Mihai Berechet – pagini pe care le am de la d-na Anca Sahighian-Berechet. Va multumesc pentru prilejul pe care mi l-ati dat de a va cunoaste si personal. Cand v-am vazut, am exclamat: Ana Karenina! Ce bine v-ar veni acest rol! L-ati visat vreodata? Nadajduiesc ca citind randurile din “Alte caiete albastre” pe care vi le-a dedicat regretatul regizor, ati avut emotia si nostalgia care v-a intors in trecut. Inchei dorindu-va din tot sufletul sanatate. Cu admiratie, Sabina Maduta.
“CEZARA DAFINESCU
Ca sa definesti personalitatea fizica a acestei tinere actrite a scenei nationale, ti-ar trebui un instrument special. Una dintre acele foarte lungi foarfeci de birou. Numai cu ea ai reusi sa decupezi silueta ei unicat, scoasa parca din canoanele obligatorii ale marilor case de moda. Ea ar putea fi semnata Lacroix, Kenzo, Yves Saint Laurent sau Norelle. Pentru ca, mai inainte de toate, Cezara Dafinescu este o rara, o deosebita silueta. Spun rara nu numai pe scena unde e consecvent prezenta, ci chiar in teatrul romanesc… Mai neobisnuit astazi atata spectaculos intr-un singur tipar. Poate pentru aceasta calitate regretatul regizor si pedagog care a fost Moni Ghelerter si-a asumat-o printre elevii clasei sale. Pe scena Teatrului Casandra, acolo, la Institut, am remarcat-o in spectacolul «Gluma», care era Kir-Zuliaridi a veselului Alecsandri si, cand dupa o perioada petrecuta la Teatrul din Valea Jiului, in care a jucat cu aplicatie rolul din «DOI PE UN BALANSOAR», Nationalul a primit-o cu intelepciune printre cadrele sale tinere, am fost bucuros. Era o necesitate!
Chiar daca uneori uratenia si zdrentele fac moda, as putea sa spun, pasager, in unele spectacole frumusetea, eleganta, farmecul isi au totusi drepturile lor. Pe scena Nationalului a debutat, daca nu ma insel, ca dublura, intr-un personaj asezat impotriva datelor sale fizice: o fata fara iz, trista si, iar daca nu ma insel, tragand jalnic un picior infirm. Am remarcat ca este nu numai frumoasa in: «SA NU-TI FACI PRAVALIE CU SCARA» de E. Barbu, in regia Sandei Manu. Atunci m-am gandit ca, tragand jalnic un picior infirm, ar putea sa-si franga gatul din punct de vedere carieral. Si tot atunci, de urgenta, am plasat-o in niste aparitii, dintre care una senzationala, in «CARUTA CU PAIATE» de M. Stefanescu. Frumusetea, eleganta, farmecul si dezinvoltura ei le-am pus in valoare impreuna cu costumierul C. RUSSU intr-o asemenea masura, incat, cand a coborat pe scena scarile vechiului National din decorul regretatei Elena Veakis, am auzit murmurul salii devenind aproape tot atat de eminent ca la marcarea unui gol in fotbal. Actrita, mi-am dat seama, in calitate de pedagog, trebuia pusa in valoare. A urmat piesa «ELEGIE» de Pavlovschi. Frumusetea ei a fost valorificata de catre o delicatete blanda, de catre patetismul autentic cu care a interpretat, alaturi de G. Motoi, destinul profesional si feminin al altei tinere actrite, SAVINA, cel din urma amor al lui Ivan Turgheniev. O reusita… Un succes personal al Cezarei Dafinescu, urmarit de public de-a lungul a peste trei sute de reprezentatii. Dupa aceasta experienta, mi-am impus sa o impun publicului, directiei, colegilor, dar mai ales colegelor. Imediat am transformat-o in ALTA din «ACT VENETIAN», pe care detaliatele «paranteze» ale lui Camil Petrescu o cereau atat de frumoasa, atat de frumoasa, si atat de versatil cruda.
Una si ALTA
A reusit sa fie, cred, si una, si Alta. Dar mai ales sa fie o partenera a rarului talent al teatrului romanesc care este Florin Piersic. Asperitatile unei cronicare feminine la adresa frumusetii ei, cat si longevitatea spectacolului i-au dovedit si mi-au dovedit ca am reusit. Pe acelasi drum pedagogic am hotarat sa-i dau sa joace comedie. Comedia cu accente provinciale «TITANIC VALS», rolul MIZA. A raspuns la apel cu aplicatie, cu seriozitate si, mai ales, cu tenacitatea care o caracterizeaza pe aceasta excelenta profesionista, mereu disponibila schimbarilor, facand parca in sac fizicului ei. I-am oferit apoi rigiditatea frumoasei GLORIA din comedia lui B. Shaw. Intepeneala ei psihica, asprimea afisata cu care-si ascunde complexele din copilarie au reusit si in «GLORIA» pentru ca, intre timp, publicul a adoptat-o dupa cum a reusit si in dificilul rol din piesa «CAMPIONUL», de I. Garmacea, in debutul bucurestean al regizorului Manolescu, asa cum a reusit in studiourile televiziunii si pe platourile de la Buftea si de la MOSFILM. Ceea ce o caracterizeaza pe CEZARA DAFINESCU dincolo de fizic este profesionalismul, dragostea de meserie, dar mai ales indiferenta fata de datele frumusetii sale pe care, ca nimeni, stie insa, in mod paradoxal, sa si le puna in valoare. O REUSITA! Dar ce este mai important e ca Cezara Dafinescu reuseste nu numai in teatru, ci si in viata, ca sotie de actor si mama de splendida viitoare actrita!… MIHAI BERECHET.”
Cel mai frumos cadou
Acum in prag de AN NOU, dupa o intreaga cariera pe scena Nationalului, dupa jertfe si nedreptati. Dupa ce mi-a lipsit atatia ani, MIHAI BERECHET, prin scrisoarea lui, mi-a facut cel mai minunat cadou. Ar fi prea mult daca, asemeni lui Faust, as spune: „CLIPA STAI… ESTI ATAT DE FRUMOASA…”?
Text: Ruxandra Raica