Incontinenta urinara reprezinta eliminarea involuntara de urina. Ea se manifesta ca urmare a unei afectiuni a tractului urinar. Adesea, incontinenta urinara este asociata imbatranirii, ceea ce este o eroare intrucat si tinerii pot suferi de aceasta problema. Femeile sunt in mod particular vizate de aceasta afectiune, o femeie din cinci suferind de incontinenta urinara de efort.

Tipuri de incontinenta urinara

1. Incontinenta urinara de efort: este o pierdere involuntara de urina rezultata in urma unui efort muscular (stranut, tuse, ridicarea obiectelor), ce implica cresterea presiunii in vezica urinara;
2. Incontinenta urinara imperioasa: pierderea de urina survine ca urmare a unei senzatii presante de mictiune, astfel incat pacienta nu mai poate ajunge la toaleta la timp. Senzorii de presiune din zona vezicii urinare trimit mesaje la creier ca exista urina ce trebuie eliminata, iar acesta directioneaza contractiile muschiului detrusor si determina relaxarea sfincterului. Uneori, mesajele sunt inadecvate.
3. Incontinenta urinara mixta: asociaza incontinenta de efort cu cea imperioasa. Reprezinta 50% din incontinentele urinare si apare cel mai adesea la femeile varstnice.

Sportul, factor declansator al incontinentei urinare

La femei, o activitate fizica prea intensa poate avea efecte nefaste asupra staticii pelviene si poate antrena deci o incontinenta urinara de efort. Aceasta survine atunci cand presarea vezicii depaseste capacitatile sfincteriene in cursul unui efort.  Or, la sportive, tensiunea abdominala preseaza planseul pelvin.

Anumite sporturi au un risc crescut in sensul producerii incontinentei urinare. Acestea ar fi: alergatul, aerobicul (in cazul unei practici intense), voleiul, handbalul. Alte sporturi au risc moderat: tenis; schi. Si, in sfarsit, exista sporturi care nu solicita prea mult vezica: inotul; ciclismul; mersul pe role.

Influenta greutatii in incontinenta urinara

Kilogramele in plus contribuie la cresterea presiunii abdomenului asupra vezicii si asupra muschilor pelvieni. Cand muschii pelvieni nu-si mai indeplinesc functia de sustinere a vezicii urinare, aceasta se deplaseaza inferior, catre vagin, pierzand astfel capacitatea de contractie a muschilor, care in mod normal tin uretra inchisa. Pierderea kilogramelor in plus amelioreaza intr-o masura semnificativa simptomatologia incontinentei urinare.

Factori de risc

Uneori, incontinenta urinara poate prezenta mai multi factori de risc. De exemplu, o femeie care a avut mai multe nasteri, varstnica sau care sufera de tuse cronica (datorata unei bronsite cronice sau fumatului) prezinta un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune. Printre factorii de risc se afla si anumite boli precum: diabetul; bolile Parkinson si Alzheimer; scleroza multipla; accidentul vascular cerebral; traumatismele maduvei spinarii; litiaza vezicala sau renala; tumorile ce cresc presiunea intravezicala, cum ar fi cancerul pelvin, de col uterin sau carcinomul uterin.

De retinut ca incontinenta urinara poate fi agravata de medicamentele care cresc productia de urina (diuretice) si de cele care relaxeaza peretii vezicii (bronhodilatatoare), de bauturile care contin cofeina, de fumat, care poate declansa tusea cronica.

Cum se trateaza incontinenta urinara?

In general, incontinenta urinara poate fi reglata in urma unor sedinte de reeducare perineala (exercitii Kegel). In ceea ce priveste incontinenta urinara mixta, trebuie verificat daca persoana afectata nu sufera de o infectie urinara sau vaginala.

Text: Oana Anghel