Ticurile nervoase, o problema

Fiecare cu mania eiFiecare dintre noi are obiceiurile si ticurile ei. Daca acestea ne reprezinta si daca ele au vreo importanta, veti afla in cele ce urmeaza de la psihologul Marie Haddou.

“Ma joc tot timpul cu parul”
Acest gest feminin este insa si un pic narcisist. A te atinge, a te mangaia este o manie foarte senzuala, care poate face parte din recuzita de seductie, mai ales, daca parul este lung. Totodata, este un gest care favorizeaza concentrarea cand avem de lucru sau cand cadem pe ganduri.
 
“Ma uit tot timpul in poseta”
Este o manie ce apartine celor care verifica de o suta de ori daca au inchis gazele, apa sau usa.  Este mai degraba un semn de anxietate. Daca va aflati intr-o calatorie si va uitati in geanta dupa acte si bani, gestul nu are nimic deplasat. Insa daca in viata de zi cu zi va uitati tot timpul in geanta ca sa va asigurati ca nu vi s-au furat banii, daca verificati tot timpul ca fermoarul sa fie inchis, atunci cu siguranta este vorba de un grad mare de anxietate. Gestul este determinat de ganduri negative (“sa nu-mi fure cineva…”) pe tema securitatii. Aceste temeri exagerate releva o viziune a lumii un pic catastrofala, dar totodata o lipsa de incredere in ceilalti. Prin aceste gesturi femeia simte nevoia sa se asigure ca totul este in ordine.

“Sunt maniaca cu curatenia”
Este o reactie a dezordinii interioare. Cum nu este deloc usor sa-si faca ordine in ganduri, unele femei isi consuma energia aranjand alte lucruri, casa – de exemplu. A fi sclava menajului si a curateniei este o modalitate simbolica de a sterge “murdaria” interioara. Multe din persoanele maniace sunt in egala masura obsedate de boli si microbi. Prin “declaratiile de razboi” pe care le fac acarienilor, microbilor, poluarii, nu fac decat sa se pacaleasca pe ele insele. Mania insa poate deveni la un moment dat obsesie. Daca facem curatenie, inaintea altor lucruri sau daca nu putem sa ne culcam seara pana nu punem totul in ordine, trebuie sa ne intrebam daca nu cumva este ceva in neregula cu noi.

“Traiesc in dezordine”
Dupa Freud, aceasta conduita ne intoarce la stadiul de dezvoltare psihica al copilului pana in 2 ani si in mod particular, la perioada de invatare despre curatenie. Este momentul in care copilul se revolta la tot ce ii ceri sa faca. Cu alte cuvinte, o data ajuns la maturitate, a trai in dezordine este un mod de a se revolta impotriva autoritatii, de a demonstra celorlalti autonomia sa. Este si acesta un stil de viata! Chiar daca stiu ca nu este bine ce fac, aceste persoane vor sa demonstreze ca sunt diferite, ca nu suporta ingradirea in reguli si norme. Pe de alta parte, aceste persoane pot fi foarte organizate in mintea lor si cu o gandire foarte echilibrata.

“Pastrez totul, nu arunc nimic”
“Posed, deci exist”. Cam asa s-ar traduce aceasta manie de a strange si a pastra lucruri vechi, inutile. Avem de-a face cu o imensa frica de a nu fi parasit, abandonat, care isi are radacinile in copilarie. Ceea ce pastreaza o asemenea persoana reprezinta o armura, un cuib protector care compenseaza vulnerabilitatea ei. Atentie la aceasta manie! Aruncatul lucrurilor nefolositoare te ajuta sa vezi mai limpede nu numai spatiul casei, dar si viata ta in general.

“Nu suport sa-mi atinga cineva lucrurile”
Aceasta atitudine se traduce prin nevoia cuiva de a-si delimita spatiul de intimitate. “Nu iti baga nasul in lucrurile mele, pentru ca nici eu nu ma ating de ale tale”, iata o tendinta naturala de neincredere. De obicei aceasta manie este tipica femeilor.

“Nu vreau sa vad pe nimeni cand ma trezesc”
Unele femei vor sa se fie linistite cand se trezesc dimineata, despartindu-se greu de acea perioada de regresie din timpul noptii. Lor le este greu sa vorbeasca la prima ora, sa fie operative, sa intre in “actiune”. Vor sa isi ia in tihna micul dejun, sa piarda un timp in oglinda de la baie, sa se imbrace in liniste, dupa care isi incep activitatea.

Text: Ema Ofiteru