Padurea, ca loc de relaxare turistica incepe totusi sa-si recapete pas cu pas locul bine meritat in admiratia omului, in special in America de Nord si Europa vestica si centrala, si din nefericire mai putin in zona Balcanilor.
Relaxarea in mijlocul naturii a fost multa vreme inlocuita cu fascinatia litoralului agitat sau excursiilor mai sportive pe trasee montane batatorite. Trebuie tinut cont de faptul ca padurea reprezinta pentru stramosii speciei noastre locul de bastina in care se desfasurau toate activitatile necesare vietii inainte de alungarea hominizilor din jungla in savana. Aceasta inseamna ca majoritatea reactiilor la stimuli ca si mecanismele adaptarii omului sunt in mare parte dependente de stimuli, forme si culori prezente in ceea ce numim poate prea simplu padure.
Teste experimentale
Cercetatorii englezi de la Manchester A.C. au demonstrat ca omul in contact cu orice tip de padure isi schimba in proportie de 12-15% modelul de reactie metabolic. Toate aceste ajustari hormonale fine intervin in sens reglator la contactul cu ansamblul stimulilor vizuali, auditivi si olfactivi. Teoria antropologilor britanici condusi de Dr. Chester V.A este bazata tocmai pe activarea unor gene atavice (mostenite de la stramosi) care ar prelua reintoarcerea in mediul de bastina din urma cu peste 2 milioane de ani. Prezumtia existentei acestor gene reactive la mediul de padure este in mare parte validata prin activarea unor sisteme metabolice asemanatoare maimutelor actuale antropoide mult mai apropiate de conditia prehumanoida, adica a strabunilor animali ai lui Homo. Totodata, odata cu activarea modesta a acestor mecanisme metabolice enzimatice asemanatoare cimpanzeilor, are loc simultan si aparitia reactivitatii agresive la vederea paianjenilor si mai ales a serpilor. Testele experimentale au dovedit ca din 5000 de subiecti (voluntari), care au acceptat o vacanta de 20 de zile in mijlocul unor paduri, 20% dintre cei care in mod normal nu aveau repulsie pentru serpi si paianjeni si- au activat acest model de reactie instinctiva cu toate ca nu au avut ocazia sa vada pe viu aceste vietati. O data cu activarea repulsiei la serpi si paianjeni coincide momentului activarii unor gene care determina aparitia in organismul uman a enzimelor ancestrale asemanatoare cimpanzeilor si foarte probabil identice cu cele ale stramosilor omului. In concluzie, acest fapt dovedeste aproape cert ca stimulii generati de contactul cu padurea realizeaza o puternica activare a unor gene ancestrale, nu numai la padure ci la mediu, in mod general. Asa cum explica antropologii britanici, in acest fel se poate justifica intr- o mare masura sanatatea de fier si longevitatea unor comunitati izolate in mijlocul padurilor deseori chiar foarte poluate si cu un comportament alimentar nesanatos.
Natura stimulilor oferiti de padurea mama
Padurea este pentru om si pentru multe specii care traiesc sau au trait candva in padure, un ansamblu foarte variat de stimuli care influenteaza activ desfasurarea unor procese fiziologice, unele chiar foarte intime (la nivel molecular).
Jocul de lumini si umbre
Putin studiat pana acum 2 ani, jocul luminilor ce se strecoara printre frunzele miscate de vant are un puternic efect asupra glandei epifize (pineale) legate de retina, dar si de o mare parte a sistemului de reglare hormonala, in special hipofiza, suprarenala si glandele sexuale. Micile oscilatii de lumina care cresc si descresc gradul de intensitate face posibila o excitare mai puternica a centrilor de reglare hormonala a glandei hipofize, care raspunde de controlul celorlalte glande in proportie de 70 – 80%. Oscilatiile ce permit mentinerea vitalitatii cailor de control al e hipotalamusului (zona din creier) asupra hipofizei si asupra corticosuprarenalei, ovarului si testiculelor. Simularea pe calculator, timp de numai o ora pe zi, 10 zile consecutiv, a efectelor haotice de producere a miscarilor de lumini si umbre ce apar in padure a condus la un rezultat uimitor: generarea unor astfel de stimuli vizuali, ce ajung pe retina si apoi catre hipotalamus si hipofiza determina cresterea cu 12% a controlului nivelului cortizolului sangvin si cu 15% a controlului hipotalamic asupra eliberarii de ADH. Mai mult decat atat, o terapie de durata cu asfel de stimuli poate creste pan? la dublare eficienta dar si numarul celulelor cu rol de reglare a concentratiei acestor hormoni (cortizol si ADH sau vasopresina). Lipsa totala a cancerelor din zona secretoare de ADH in comunitatile din regiuni izolate plasate in paduri conduce la ideea declansarii unor mecanisme prin repetarea acestor stimuli.
Jocul de forme variate in miscare
Miscarea frunzelor de forme diferite si coloraturi diferite ofera sistemului nervos o gama uriasa de stimuli variati. Creierul uman, asa cum se stie, este intr- o permanenta stare de nesaturatie in ceea ce priveste diversitatea stimulilor vizuali datorita dezvoltarii sale foarte extinse in zonele perceptiilor. Aceasta foame de varietate nu este pasiva, nu este un efect secundar neimportant. Dimpotriva, omul are nevoie in permanenta de noi stimuli cat mai diversi, necesitate ce poate fi tradusa printr- o absoluta dependenta de cunoastere si de pastrare a capacitatii de memorizare si invatare permanenta. Jocul de forme variate si culoare stimuleaza sistemele genetice mostenite si satisface in acelasi timp si foamea de varietate a creierului. Un creier care primeste o mare varietate de stimuli de acest fel s- a dovedit ca isi reface foarte rapid capacitatea de reactie inteligenta la oricare stimuli. Cercetarile din domeniul neurobiologiei au aratat ca stimularea prin varietatea de stimuli asemanatoare celei oferite de padurile dese de campie, deal sau munte creste viteza de gandire atat pe modelul rational matematic cat si intuitiv. Partial, astfel se explica si I.Q.-ul mai ridicat al copiilor crescuti in zone impadurite care nu au necesitat o adaptare la o viata aspra, ci doar au avut contact mai des cu padurile. La acestia s- a constatat o mai rapida intelegere a unor fenomene complexe ce presupun miscarea formelor in spatiu. Acest aspect contribuie la dezvoltarea retelelor neuronale dopaminice care reprezinta traseele materiale ale rationamentelor constiente.
Stimularea feromonala
In oricare padure exista cel putin 800 de substante cu actiune feromonala care actioneaza diferit asupra functiilor organismului uman. Majoritatea actioneaza asupra “creierului olfactiv”, numit paleocortex, regiune nervoasa extrem de importanta in reglarea functiilor organelor interne dar si a laturii afectiv- emotionale ale omului. Spre deosebire de un camp de flori cu mirosuri extrem de diverse, actiunea feromonilor prezenti in paduri este diferita. Prin actiunea feromonala sunt reglate functiile sistemului nervos in intregime cu precadere asupra zonelor de perceptie constienta a trairilor si sentimentelor. Efectul de ansamblu al feromonilor in padure are o actiune extrem de eficienta asupra starilor de stres, scazand semnificativ probabilitatea aparitiei nevrozelor si declansarii unor depresii sau schizofrenii.