Granița dintre filmele de categoria C și cele care își propun altceva – și aici mă refer în special la producțiile cu zombi, un clișeu abuzat de producțiile americane – este foarte subțire.
Atât de subțire încât de cele mai multe ori ea a fost trecută în ciuda statement-urilor de poziționare a unor regizori celebri.
Seria de două filme „28 Days Later”, urmat de „28 Weeks Later” este completată în mod fericit de „28 Years Later” (care în final se va transforma în trilogie), marca regizorului britanic Danny Boyle, cunoscut nouă mai mult din hit-urile „Trainspotting” și „Slumdog Millionaire”.
O trilogie de groază în desfășurare
Al doilea film al trilogiei, „28 Years Later: The Bone Temple”, este acum în sălile de cinema.
Se întâmplă aici, însă, o mutare (nu spun mutație, că, na vorbim de filme cu viruși) și Boyle predă ștefeta regiei lui Nia DaCosta („Marvel”, „Candyman”). Făcută pe ultima sută de metri, mutarea este mai mult decât inspirată, pentru că această voce nouă, perspectivă proaspătă, contribuie la propulsarea „28 Years later: The Bone Temple” mai departe decât a îndrăznit vreodată predecesorul său.
Cu Alex Garland rămânând la bord ca scenarist, asigurând legătura necesară, cei doi au creat împreună un film de groază care atrage publicul direct în inima apocalipsei (ceea ce, recunoaștem, nu este atât de greu în zilele noastre).
Un avertisment, încă de la început. Dacă filmul poate fi văzut fără vizionarea în prealabil a precedentelor „28 Days Later” (2003) și „28Weeks Later” (2007), „28 Years Later” este un pachet, astfel că vizonarea producție din 2025 este obligatorie. Altfel, nu veți înțelege mare lucru.
Subiect
Au trecut aproape trei decenii de când virusul furiei a scăpat dintr-un laborator de arme biologice, iar acum, încă aflați într-o carantină impusă brutal, unii au găsit modalități de a trăi printre infectați. Un astfel de grup de supraviețuitori trăiește pe o mică insulă conectată la continent printr-o singură șosea, puternic apărată. Atunci când unul dintre membrii grupului părăsește insula pentru o misiune în inima întunecată a continentului, descoperă secrete, minuni și orori care au provocat mutații nu numai la infectați, ci și la alți supraviețuitori.
Acesta este subiectul primului film, care, repet, trebuie văzut, pentru că altfel nu veți înțelege personajele.
Extinzând universul creat de Danny Boyle și Alex Garland în „28 Years Later”, dar răsturnând complet situația, Nia DaCosta regizează „28 Years Later: The Bone Temple”. În continuarea poveștii epice, dr. Kelson (Ralph Fiennes) se trezește într-o nouă relație șocantă, cu consecințe care ar putea schimba lumea așa cum o cunosc, iar întâlnirea lui Spike (Alfie Williams) cu Jimmy Crystal (Jack O’Connell) devine un coșmar din care nu poate scăpa. În lumea din The Bone Temple, cei infectați nu mai sunt cea mai mare amenințare la adresa supraviețuirii – inumanitatea supraviețuitorilor poate fi chiar mai stranie și mai terifiantă.
Templul oaselor
Filmul este frenetic, sălbatic, contemplativ, trist, claustrofobic, aprins, monstruos și umanist.
Are adânc înrădăcinate mituri fundamentale. Simplu, dar eficient, cu parfum de Mary Shelley pentru a pune întrebări care nu au fost niciodată puse despre „infectați”: ce anume face ca un om să fie om și un zombie să fie zombie? Aceleași întrebări le pune și dr. Ian Kelson (Ralph Fiennes), medicul foarte nebun și foarte înțelept responsabil de „templul oaselor”, un osuar construit din rămășițe umane pentru a păstra memoria morților.
Un cuvânt și despre Ralph Fiennes, a cărui performanță (îmi place în cazul acesta greșita înțelegere a cuvântului „performance”) este, pur și simplu, fenomenală. Dansul lui Fiennes pe melodia Iron Maiden, The Number of the Beast, este practic unul dintre cele mai extraordinare momente din cariera sa. „La proiecția la care am participat, eram cu toții în picioare, căutând un difuzor în care să ne lovim capul. Trupa ar trebui să relanseze această melodie cu interpretarea lui Fiennes ca nou videoclip oficial”, scrie cronicarul de la The Guardian și nu am niciun argument să-l contrazic.
Finalul trilogiei, confirmat
Mi se face puțin frică. Al treilea film din serie este deja confirmat. DaCosta îi va înapoia frâiele lui Boyle pentru a treia parte a trilogiei, cu Cillian Murphy pregătit să-și reia rolul lui Jim. Să sperăm că au un plan bun, ar fi păcat să nu se bucure de o glorie pe deplin meritată.
Duceți-vă să vedeți „28 Years Later: The Bone Temple”. Este un film care te face să te întrebi dacă pierderea minții nu ar putea fi, de fapt, cea mai bună modalitate de a face față sfârșitului lumii.
