Atacul de panica se poate defini printr-o perioada distincta de frica sau disconfort intens in care pot aparea patru sau mai multe dintr-o intreaga serie de simptome. Acestea trebuie sa atinga intensitatea maxima in decursul unei perioade de pana la zece minute.
In Europa, 3% din populatie are un atac de panica intr-un an, iar in SUA procentul este de 11%. Insa, inainte de toate, trebuie sa stii ca nu se poate pune diagnosticul de atac de panica, pana ce medicul nu exclude orice alta afectiune organica.
Conform Asociatiei Psihiatrice Americane, simptomele unui atac de panica sunt urmatoarele:
- Palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
- Transpiratii;
- Tremuraturi sau tremur al intregului corp;
- Senzatie de lipsa de aer;
- Senzatia de sufocare;
- Durere sau disconfort toracic;
- Greata sau disconfort abdominal;
- Senzatie de ameteala, de instabilitate, de „cap usor” sau de „lesin’’;
- Derealizare (senzatii de irealitate) sau depersonalizare (detasare de propriul self);
- Teama ca vei muri;
- Parestezii (senzatii de amorteala sau de intepaturi);
- Valuri de frig sau de caldura.
Simptomele unui atac de panica pot dura in jur de 30 de minute, uneori pot ajunge de la cateva secunde la cateva ore. Desi intense, atacurile de panica in sine nu sunt periculoase si se pot produce in cadrul mai multor tulburari anxioase.
Tulburarea de panica
Atunci cand atacurile de panica apar de doua, trei ori pe saptamana, cu o evolutie cronica, putem vorbi de o tulburare de panica. Atacurile de panica pot sa apara si in tulburarile de anxietate sociala, sindromul de stres posttraumatic, consumul de droguri, depresia si alte probleme medicale. Uneori se poate identifica cauza, dar se pot produce si neasteptat. Factorii de risc cei mai frecvent incriminati sunt fumatul si stresul psihologic. Este foarte important insa sa facem un diagnostic diferential de alte afectiuni, cum ar fi cele glandulare – ale tiroidei, cardiace, pulmonare, consum de droguri.
Lupta sau fuga, reactiile organismului
In timpul unui atac de panica organismul se comporta ca si cum s-ar afla in fata unui pericol iminent si se pregateste fie sa lupte, fie sa fuga. Inima bate cu putere, pompeaza sangele spre muschi, ritmul respiratiilor se accelereaza, pupilele se maresc, apare o dorinta puternica de a scapa din locul in care a inceput totul. Toate acestea nu sunt decat rezultatul inundarii organismului cu asa numitii hormoni de stres. Tot acest proces se autointretine, accentuand simptomele si de multe ori, aducandu-l pe cel ce sufera de atacuri de panica la camerele de garda ale spitalelor. Atacurile de panica se disting de alte tulburari de anxietate prin intensitatea lor si bruschetea cu care apar. Desi pot sa insoteasca alte tulburari, de cele mai multe ori nu semnifica prezenta unei afectiuni mintale.
Cauzele tulburarii
Atacurile de panica pot avea multe cauze: diversi factori de mediu, imitarea comportamentelor anxioase ale parintilor, diversi stimuli infricosatori (accidente, pierderi personale semnificative, schimbari semnificative de viata), diverse fobii (atacurile aparand odata cu expunerea la obiectul fobiei), consum de marijuana, cauze biologice diverse etc. In momentul de fata exista multiple abordari terapeutice ale atacurilor de panica – atat medicamentoase cat si psihologice, idealul fiind o asociere a acestora.
Exista mai multe clase de medicamente pe care le recomanda medicul psihiatru, adaptandu-le la patologia fiecarui pacient. In tratarea atacurilor de panica sunt importante si schimbarile modului de viata. Eliminarea cofeinei si alcoolului, o dieta echilibrata, practicarea sportului (elibereaza endorfine, scazand nivelul hormonilor de stres-cortisolul).
Tratamentul psihologic
Psihoterapia suportiva, favorizeaza mecanismele adaptive printr-o relatie terapeutica de calitate prin care specialistul asista pacientul in testarea realitatii:
- Psihoterapia orientata spre constientizare – are scopul de a ajuta pacientul sa identifice conflictele psihologice nerezolvate;
- Terapia comportamentala – se produce o schimbare fara o dezvoltare a constientizarii (intelegerii) psihologice a cauzelor. Tehnicile includ: relaxare, hipnoza, automonitorizare etc;
- Terapia cognitiva identifica modul distorsionat in care oamenii se percep pe ei insisi si in care considera ca ii percep altii, fapt ce conduce la un comportament neadaptat;
- Terapiile de grup – acestea pot fi doar grupuri care ofera suport si crestere a abilitatilor sociale sau grupuri care se orienteaza asupra inlaturarii unor simptome specifice sau de constientizare.
Text: Dr. Carmen Pantis, Psihoterapeut, Doctor in Stiinte medicale, Medic primar ATI in cadrul Centrului Medical Neolife