La ediția găzduită de Statele Unite, Canada și Mexic, marile puteri au ales prudența. Brazilia a apărut în croieli clasice semnate Ricardo Almeida. Spania a mers pe costume construite. Germania a rămas în registrul smart casual. Franța a jucat cartea sportivă. Alegeri coerente, toate. Și ușor de uitat.
Dar conversația turneului s-a mutat rapid în altă direcție, și anume spre delegațiile africane, care au tratat scara avionului ca pe o platformă de afirmare.
Când sosirea devine parte din spectacol
În ultimii ani, aparițiile oficiale ale sportivilor au început să conteze tot mai mult. Contează moda, dar și imaginea și felul în care o echipă alege să se prezinte în fața unui public global.
Spania a oferit prima imagine memorabilă. La aeroportul Chattanooga Metropolitan din Tennessee, pe 5 iunie, jucătorii au coborât în ținute Loewe. Casa spaniolă semnase cu federația un parteneriat pe patru ani, valabil până în 2030. În spatele liniei stau Jack McCollough și Lazaro Hernandez, fondatorii Proenza Schouler, acum la conducerea creativă a casei.
Pantaloni cargo, jachete, tricouri polo, costume croite, cu monograma Loewe ascunsă în interiorul mânecii. Și geanta Puzzle, semnătura casei. O paletă de bej, bleumarin, galben și roșu. Ansamblul amintea de un boy band de la începutul anilor 2000, trecut prin filtrul luxului contemporan.
Portugalia a venit mai sobru. Costume bleumarin semnate Sacoor Brothers, casa portugheză care îmbracă echipa din 2018. Cristiano Ronaldo a completat ținuta cu un duffle Gucci, modelul Mega Web Trademark. Coechipierul Samú Costa a purtat un clutch Gucci din pânză GG.
La acest turneu, accesoriul a vorbit mai tare decât costumul. Franța a transformat sosirea la Boston într-un inventar de piele fină. Mbappé, ambasador Dior, a coborât cu o geantă-carte a casei și cu ochelari Oakley. Marcus Thuram a ales o geantă Chanel verde. Dembélé a dus o satchel Hermès. Adrien Rabiot a rămas la un duffle Louis Vuitton cu monogramă. Norvegianul Erling Haaland i-a întrecut pe toți, cu un Hermès HAC Birkin.
Ochelarii au purtat și ei un mesaj. Dembélé și căpitanul Austriei, David Alaba, au ales același model Jacques Marie Mage, dintr-o colaborare cu Haider Ackermann. Un obiect de Fashion Week, migrat pe pista aeroportului.
Pe acest fond de alegeri sigure, diferențele au devenit vizibile. Și au venit din locul mai puțin așteptat.
Mai mult decât o declarație de stil
Ghana a fost una dintre echipele care au atras imediat privirile. Nu pentru că încerca să domine fiecare fotografie. Din contră. Eșarfele și detaliile din ținută păreau alese cu un motiv. Nu arătau ca niște accesorii adăugate în ultimul moment pentru camerele de filmat. Era doar o sosire la aeroport? Privind fotografiile, ai fi spus că nu. Totul trimitea către identitatea echipei și către locul din care aceasta provine.
Republica Democrată Congo a aterizat la Houston și, pentru câteva minute, fotbalul a trecut pe planul doi. Echipa a coborât în costume negre de catifea, cu panouri de leopard și o broșă creată anume. Catifeaua prindea lumina terminalului. Geanta de garderobă relua același imprimeu.
Designerul este Alvin Junior Mack, congolez stabilit la Paris. El a numit sursa fără ocolișuri: La SAPE, eleganța sapeurilor din Kinshasa și Brazzaville, dandismul purtat ca formă de demnitate. Fotografiile lui Daniele Tamagni duseseră deja această estetică în atenția modei occidentale.
Leopardul nu e un ornament. Este animalul de pe stema națională și porecla echipei, Leoparzii. În anii regimului Mobutu, toca din blană de leopard fusese emblema puterii personale. Mack mută accentul de la putere la meșteșug. Congo revine la Cupa Mondială după 1974, când juca sub numele Zair.
Coasta de Fildeș a refuzat să treacă neobservată. Jachete portocalii și galbene lucrate în tehnica tie-dye, cu un elefant brodat pe spate, peste pantaloni albi cu talie înaltă. Pe unele modele, silueta elefantului a fost realizată în cristale. Semnătura aparține designerului ivorian Ibrahim Fernandez. Elefantul este și el un blazon, Les Éléphants, iar culorile vin din drapel. Până și bagajele asortau verdele cu portocaliul.
Senegal a continuat linia deschisă la Cupa Africii. O ținută în gri și verde semnată xakeb, construită pe patrimoniul local. La Ghana, vocabularul kente, țesătura regală ashanti, a stat mai mult în identitatea echipei decât în spectacolul sosirii.
Un continent, nu un singur stil
Poate cea mai interesantă concluzie a acestor apariții este faptul că ele demontează o idee care persistă de ani de zile. Mulți oameni continuă să vorbească despre moda africană la singular.
Problema este că termenul acoperă un continent format din peste 50 de state, sute de grupuri etnice și tradiții culturale care s-au dezvoltat în contexte istorice complet diferite. A vorbi despre o singură modă africană este la fel de imprecis ca și cum am vorbi despre o singură modă europeană. Nimeni nu ar susține că stilul italian, cel francez și cel scandinav sunt identice doar pentru că aparțin aceluiași continent.
Fiecare țară are propriile influențe culturale, propriile coduri estetice și propriul mod de a interpreta eleganța contemporană.
Tocmai aceste diferențe fac scena creativă africană atât de interesantă astăzi. Nu există o formulă comună și nici un stil dominant. Există perspective diferite, povești diferite și moduri diferite de a construi identitate prin design.
Congo vorbește limba sapeurilor. Coasta de Fildeș lucrează cu blazonul și cu culoarea steagului. Senegal merge spre țesătura și meșteșugul local. Trei delegații, trei gramatici. Niciuna nu împrumută de la cealaltă. Scena creativă a continentului trăiește exact din această lipsă de numitor comun. Fiecare țară își are codurile ei estetice și felul ei de a citi eleganța.
Vizibilitatea pe care sportul o poate oferi
Competițiile internaționale oferă designerilor o expunere pe care puține alte platforme o pot egala. O singură imagine distribuită în timpul Cupei Mondiale poate ajunge în câteva ore la milioane de utilizatori.
Pentru creatorii africani și pentru brandurile deținute de antreprenori, această vizibilitate contează. Ea permite publicului internațional să descopere designeri și estetici care, până nu demult, rămâneau în afara conversației globale despre modă.
De aceea, interesul crescut pentru aceste apariții nu este doar o discuție despre haine. Este și un semn că publicul începe să privească mai atent către o industrie creativă care există de mult timp și care își găsește acum un loc mai vizibil pe scena internațională.
Ținutele de sosire nu influențează rezultatul unui meci, dar pot influența felul în care o echipă este percepută. La această Cupă Mondială, reprezentativele africane au demonstrat că moda poate funcționa ca instrument de reprezentare culturală, fără să sacrifice eleganța sau relevanța contemporană. Iar poate cel mai important lucru este că niciuna dintre aceste echipe nu a arătat la fel. Într-un moment în care diferențele autentice sunt tot mai apreciate, tocmai această diversitate a reușit să capteze atenția publicului global.
Sursă imagini: @fif.ci, @fecofadrc, Getty Images
