Cand ne gandim la un aliment asociem acest lucru cu gustul si mirosul sau, cantitatea de calorii, nutrienti, vitamine ori saruri. In realitate, pe langa toate acestea, culoarea alimentului s-a dovedit a avea un important rol in procesele metabolice. Influenta nu se datoreaza, cum s-ar putea crede, actiunii directe a culorii asupra retinei ori creierului, ci unor procese biofizice mult mai delicate.
Biofizicianul norvegian Dr. Denne Lestsen, de la Universitatea din Oslo, studiaza influenta culorii alimentelor asupra metabolismului si descopera ca fiecare obiect colorat ajuns in sistemul digestiv emite diferite tipuri de energie. Fara a avea legatura cu felul culorii percepute de creier, fiecare obiect colorat are o anumita structura chimica ce o ofera printre altele si iluzia vizuala de culoare.
Efect aspra sistemului nervos central
Fiecarei culori a alimentelor ii coincide deci o anume structura chimica, care emite unde electromagnetice cu diferite frecvente, in functie de structura (culoare). Undele emise de “culorile” alimentelor ajunse in stomac si intestine influenteaza activ biocurentii care circula in fibrele nervoase din jurul tubului digestiv. Experimentele efectuate pe subiectii voluntari ca si simularile pe calculator ale acestor fenomene au demonstrat ca fiecare nuanta de culoare a unui aliment corespunde unui anumit efect asupra sistemului nervos central si in special scoarta cerebrala, efectul fiind diferit si in functie de proportiile dintre culori si cantitatea fiecarui aliment de o anumita culoare.
Influenta culorii
Verdele. Determina cresterea activitatii sistemului nervos, prin amplificarea biocurentilor ce ajung intr-un sistem de activare a tonusului creierului. In consecinta, la 10-12 minute dupa o masa bogata in alimente verzi creste capacitatea de memorare pe termen lung si deci si tonusul de asimilare a informatiilor prin invatare. Pe langa aceasta creste tonusul muscular si capacitatea de reactie a sistemului nervos simpatic al pregatirii pentru “lupta sau fuga”. Aceste efecte au aparut cel mai probabil la Homo sapiens al savanei, care avea nevoie de modificarile acestea odata cu necesitatea cresterii vigilentei la incursiunile in jungla unde consuma fructe si alimente verzi.
Terapeutic, alimentele verzi trebuie consumate dimineata dupa 1-2 ore de la rasaritul soarelui si dupa-amiaza in cantitate mai mica, de preferat inaintea unei activitati ce implica concentrare nervoasa. Indiferent de dieta, alimentele de culoare verde nu trebuie sa fie servite imediat inainte de culcare ori la 3-4 ore dupa apusul soarelui.
Bauturile de culoare verde: ceaiuri ori racoritoare de kiwi se pot consuma inainte de micul dejun si pranz in cantitati de 100 ml.
Rosu. Rosu inchis (din mezeluri, vin negru) creste activitatea enzimatica gastrica si intestinala prin influenta asupra biocurentilor din terminatiile nervului vag cu rol in controlul proceselor biochimice digestive. Stomacul si intestinul sunt astfel mai bine pregatite pentru enzimele ce desfac proteinele in aminoacizi si creste astfel posibilitatea absorbtiei aminoacizilor esentiali. In acest fel alimentele de culoarea rosu inchis, si, in special, vinul negru faciliteaza grabirea folosirii aminoacizilor de catre organism, aminoacizii fiind importanti in absolut toate procesele fiziologice. Astfel se poate spune ca prin influenta rosului inchis vitalitatea si sanatatea organismului este protejata.
Originea acestei reactii ar fi mostenita de la stramosii nostri care consumau uneori carne cruda, in sange. Sangele, rosu inchis prielnic pentru sanatate, ar fi obligat sistemul digestiv uman sa reactioneze la culoarea (structura) sa, descompunand cat mai repede proteinele sanguine ce s-ar fi putut foarte rapid altera in soarele savanei.
Terapeutic se recomanda un pahar de vin rosu de 70-80 ml, imediat dupa cina.
Rosu aprins si deschis influenteaza producerea de insulina prin echilibrarea energetica a electricitatii circulante in pancreas. Efectul hipoglicemiant al culorii rosii este insotit de un efect de activare a productiei de lipaze (enzime ce desfac grasimile), asigurand un anume echilibru metabolic necesar sanatatii organismului.
Originea acestor reactii la rosu aprins este asociata consumului de fructe coapte de culoare rosie extrem de bogate in glucide, in paleoliticul omului primitiv; consumul fructelor foarte dulci ar fi scazut puterea musculara si ar fi dus la ingrasare.
Terapeutic se pot bea 150 ml ceai de zmeura, putin indulcit la micul dejun. La pranz se consuma 150 – 200 g rosii sau 100 – 150 g cirese. Inainte de cina se pot servi ca aperitiv 50 g de capsune.
Alb. Albiturile vegetale ca si albusul de ou influenteaza pozitiv tonusul energetic al organelor sexuale. Frecventele specifice de unde electromagnetice emise de alimentele albe creeaza un flux bioelectric moderat pe fibrele nervilor aserviti testiculelor, ovarelor, ca si cailor vaginale si ale canalelor spermatice. In acest fel creste libidoul in mod semnificativ pentru ambele sexe, ceea ce explica o parte din efectul afrodisiac al telinei, hreanului, usturoiului, cepei si altor “albituri”. In plus, faciliteaza declansarea si propagarea electricitatii declansatoare a maximului placerii sexuale.
Ipoteza care poate justifica fenomenul este legata de perioadele de criza anuale ale omului primitiv in care se consumau in special radacini de arbori si arbusti. Acele perioade coincideau perioadelor optime de conceptie a copiilor pentru ca nasterea sa fie intr-o perioada favorabila climatica, fie ca ar fi fost vorba de zona subtropicala fie subecuatoriala sau temperata.
Terapeutic se consuma 100-150 ml lapte degresat dimineata. In functie de dieta aleasa, acesta poate fi servit fie inainte fie dupa micul dejun. La pranz se consuma 100 g albitura, indiferent de forma sa ori felul de a fi preferat. Ora trebuie sa fie cuprinsa intre 12:30 si 16:30 primavara si 13:30-17.00 in lunile de vara. La cina se recomanda 150 g de albituri din specii de alliacee (usturoi sau ceapa). Inainte cu 2-3 ore inainte de culcare se recomanda 80 ml lapte fierbinte.