Cuplul in situatii de criza

Cuplul in situatii de criza“Doamne, da-mi seninatatea sa accept ceea ce nu pot schimba, curajul sa lupt cu ceea ce pot schimba si da-mi intelepciunea sa pot face diferenta.”

Am inceput cu acest citat, in care se vorbeste despre a accepta, a lupta si a fi constient ca viata este dura uneori si ca noi trebuie sa o traim. Sunt momente in care nu stim sa reactionam, mai ales cand apare o tragedie. Si vorbim in acest caz de afectarea vietii de cuplu in cazul in care are loc decesul parintelui partenerului. Cum il ajuti sa treaca peste starea de dezechilibru? Cat de mult poate dura starea de suferinta si cand devine ea patologica? Cum iti ajuti partenerul sa mearga mai departe, sa nu ramana blocat in trecut? Ce poti face cand apare distanta afectiva intre parteneri? Venirea pe lume a unui copil poate fi oare o solutie?



Starea de echilibru este afectata

“Cine are parinti inca nu e pierdut. Cine are parinti are inca trecut!”, spunea poetul Adrian Paunescu. Cand moare un parinte, iti pierzi o parte din identitate, iti pierzi o parte din trecut. In aceste clipe tragice majoritatea adultilor trec printr-o criza neasteptata care poate duce la transformari profunde. Decesul unui parinte are efecte puternice asupra fiecaruia dintre noi si reprezinta un punct de cotitura in dezvoltarea noastra psihica. Acest fenomen, natural de altfel, insa foarte greu de acceptat, reprezinta un factor de stres ce forteaza capacitatea de adaptare a individului. O persoana incapabila sa suporte decesul, in speta partenerul, poate cadea in depresie, isi va neglija munca si va face lucruri ce-i pot periclita viata sau sanatatea. Durerea cauzata de trauma este o greutate pentru psihic si tot organismul este supramobilizat refuzand sa revina la starea de normalitate. Partenerul tau poate fi nervos, gata de reactie, este incordat ca un arc. Daca aceasta stare se cronicizeaza, va fi afectata starea de echilibru si, de aici, tot ce inseamna viata lui si a celor din jur.

Lasa-l sa-si planga parintele

Atunci cand partenerul tau este trist, se simte golit, fara speranta, ori amortit, cand nu mai are interes pentru lucrurile care ii placeau, cand este iritabil sau anxios, cand are probleme in luarea fie si a unei decizii usoare, cand se simte vinovat fata de parintele ramas in viata si acesta devine centrul atentiei lui, ajuta-l sa-si recunoasca problema, fii alaturi de el si incearca sa-i intelegi durerea. In aceste cazuri este nevoie de ajutor specializat, pentru ca depresia si-a facut loc in viata lui si el nu o mai poate controla. Niciunul dintre noi nu este ferit de aceste tragedii. Fiecare avem nevoie sa ne plangem durerea si sa ne-o integram pentru a putea trai mai departe. Vom avea nevoie intotdeauna de celalalt chiar daca vom recunoaste din ce in ce mai putin acest lucru. Lasa-ti partenerul sa-si planga parintele si poate neputinta de a nu-l fi ajutat sa mai traiasca. Daca starea sa este doar de tristete, fii alaturi de el si asculta-l daca vrea sa vorbeasca, sau intelege-l daca nu vrea. La un moment dat, cu ajutorul tau, va lasa dezamagirea la o parte si tot cu ajutorul tau se va focusa pe partea pozitiva a vietii: partener, profesie, simplele placeri ale vietii de zi cu zi. Este adevarat ca a suferit o pierdere importanta, dar simtindu-se rau sau schimbandu-si comportamentul nu se va simti mai putin culpabil sau mai putin trist. In final, sa-i permiti lui sa-si accepte pierderea si sa faca pace cu faptul ca viata merge mai departe. Un tonus si o stare sufleteasca pozitiva ajuta foarte mult la impacarea partenerului cu el insusi si cu lumea .

O atitudine falsa e contraindicata
Important in aceste momente ar fi sa nu ignori sau sa neglijezi partenerul care are mare nevoie de suport afectiv. Ai rabdare cu partenerul tau si incearca sa tii cont si de dorintele lui. Sa nu-ti lasi deoparte nici propriile tale nevoi, de a comunica. Sa nu incerci sa ai o atitudine falsa sau sa pari fericita daca nu te simti asa. In timp ce tu incerci sa-ti protejezi partenerul fiind cat mai grijulie/u cu putinta, te-ar ajuta cu siguranta mult mai mult si pe tine si pe el, daca i-ai spune adevaratele tale sentimente. Participa alaturi de el la comemorarea parintelui pierdut, la ritualuri, si foloseste o modalitate de a-ti arata sentimentele. Nu te comporta ca si cum totul ar fi perfect, orice situatie are o iesire, important este sa vreti sa o descoperiti. Nu considera ca intelegi ce simte si gandeste celalalt, intreaba-l. A intreba poate fi uneori o forma mai rapida de informare. Iar decizia unei eventuale sarcini trebuie sa fie de comun acord. Uneori, putem face mai mult rau decat bine, iar copilul, in loc sa fie o mare bucurie, poate fi chiar, in cazuri extreme, motiv de separare.

Adopta o atitudine rationala
Discuta cu partenerul tau si impartiti problemele, rele sau bune, pentru ca acest lucru va va da putere sa mergeti mai departe ca si cuplu. Adopta o atitudine rationala, prin care sa iei in calcul toate datele problemei, in incercarea de a gasi solutia potrivita de a trece peste trauma, a o accepta si a va continua viata.

 

Text: Psiholog Sorina Cristea
[email protected]
0721 697 207

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *