Am ezitat mult până a mă decide dacă ar trebui să scriu despre producția asta. De obicei încerc să tratez cu indulgență orice film românesc, să vad „partea plină a paharului”. Și cumva mi-a fost ciudă că după o idee atât de bună poate să urmeze o realizare atât de… să-i spunem ezitantă. Ah, vedeți, deja am dat cu parul. Nu asta era intenția.
Prilej de anamneză pentru producțiile autohtone
De obicei filmele românești împart țara în două. Multora le pute. Le pute rrău și le pute tot ce înseamnă film românesc. „N-am mai văzut un film românesc de la Nicolaescu” (și pe ăla l-a văzut la tv). De obicei aceștia sunt cei care întreabă pe rețelele sociale de unde pot descărca filmul X (american de obicei), nu se duc la film, nu plătesc bilet, filmele se produc pentru a fi vizionate online. Chiar dacă au servicii de streaming plătite, nu caută filme românești, pentru că… bleah.
Alții se situează la polul opus. Vizionează tot ce se poate din această categorie, iar dacă sunt și scurtmetraje, le caută și pe acelea. Problema este că dincolo de Puiu, Mungiu, Porumboiu, Solomon etc ei trec brusc în prima categorie când e vorba de comercial și cu greu înghit ceva mai puțin artistic, făcut pentru bani. Și au argumente suficiente, pentru că ecranul românesc suportă multe în ultima vreme, să nu ne fie frică de cuvinte.
Tocmai pentru asta, eu țin să apreciez filmele comerciale care știu ce vor. Care nu au pauze lungi și ciorbă pe masa din bucătărie, dar care își propun ceva și sunt fidele acelui scop.
Acestea fiind zise și puțintel exagerate, ideea (a mea!) e că atunci când vezi ceva apă în pahar, să vezi partea plină a lui. Când e gol și puțin nespălat, cu sedimente, trebuie menționat acest lucru.
Lansare de zile mari
Evenimentul de lansare al filmului „Cursa” a fost, probabil, unul dintre cele mai importante evenimente cinematografice ale anului.
Într-un decor tematic și cu atmosferă festivă, echipa de actori și producători a filmului „Cursa” a marcat premiera oficială a filmului pe marile ecrane și în formatul 4DX™ printr-un eveniment care a ocupat toate cele 14 săli din cadrul Cinema City de la Mega Mall și a reunit aproximativ 2.200 de invitați celebri.
Este pentru prima dată când o lansare de film românesc închide un multiplex întreg pentru a acomoda un număr impresionant de invitați, oameni care au lucrat la film, vedete și formatori de opinie.
În urma weekendului de lansare, comunică distribuitorul Vertical Entertainment, filmul a adunat în cinematografe aproximativ 120.000 de intrări.
NFS. CSF NCSF
„Cursa” mi-a dat impresia de film făcut în urma vizionării prea intensive a unor producții de Hollywood tip „Fast & Furious” sau a jocurilor NFS. E prima paralelă care vine în minte, facilă. CSF NCSF. Până aici, nicio problemă. Ai voie să fii ambițios. Este greu, totuși, să iei o industrie și să încerci să o replici în garajul bunicii.
Și, totuși, tehnic, filmul este surprinzător de interesant. Peste așteptări, peste ce s-a realizat până acum. Filmările, sunetul – toate au mici imperfecțiuni dar, una peste alta, dat fiind tema filmului, da, sunt wow. S-a muncit trei ani la asta și se vede. Ar fi un capăt bun de drum să începem să producem și noi așa ceva.
Nici povestea nu este de lepădat
Andrei, un mecanic talentat, încearcă să își revină după moartea tatălui său într-un accident rutier. Iubește bolizii, dar mai mult decât atât pe fratele său, minor, un puști precoce care pentru a se realiza ar trebui să studieze în străinătate. Pentru a ajunge acolo, este însă nevoie de bani mulți, iar pentru asta Andrei se vede nevoit să reintre în lumea semiclandestină a curselor de mașini, deși își promisese să nu mai ajungă acolo niciodată. În cadru intră o iubire de demult, și ea considerată uitată, un unchi de care abia la final te lămurești ce vrea cu adevărat și un concurs de vitexză ținut pe străzile din București în urma căruia câștigătorul ar trebui să plece cu banii, cu mașinile și poate și cu fata.
Distribuția este și ea interesantă
Cu un Denis Hanganu („Clanul”) în rolul principal, Andi Vasluianu și George Ivașcu, pentru sare și piper, omniprezentul Codin Maticiuc (personaj negativ) și o „ea”, luată din showbiz, Cristina Ștefania Codreanu, cântăreață cu o voce superbă, dar care nu are nimic de-a face cu cinematografia. Regia este asigurată de Anghel Damian, venit în acest proiect pe filiera „Tătuțu” și „Clanul”, și care semnează și scenariul. Regizor, de asemenea, și Millo Simulov.
Problema e că dincolo de aceste „zone albe” mașina scârțâie din toate bucșele, pivoții, basculele și ce mai e pe dedesubt.
Întregul, ansamblul filmului, în ciuda unor piese „de origine”, e ceva ce nu se asamblează corect. Este ca un BMW „Ursuleț” tunat în spatele blocului de niște băieți în trening.
Înțelegi ce au vrut să facă, zici „wow, ce vopsea frumoasă”, dar parcă-parcă ai ezita să te duci cu mașina personală să ți-o facă ei „țiplă”.
