Diabetul un job full time

Diabetul un job full timeCe inseamna maladiile degenerative atat pentrul fizicul, cat si pentru psihicul uman? Sa luam, de exemplu, diabetul, un job full time ce nu tine cont de weekenduri, de vacante si aniversari, inflorescenta de responsabilitati marunte cu o importanta colosala pentru viata ta. Si da, vei simti furie, si da, vei simti deznadejde, si da, vei fi catalogat. Cum inveti sa faci fata?

Diabetul este o boala cronica, caracterizata prin nivele ridicate ale gucozei in sange (hiperglicemie). Apare atunci cand pancreasul nu produce insulina suficienta sau cand organismul nu poate utiliza eficient insulina produsa (hormon produs de pancreas, care ajuta celulele sa preia glucoza din sange si sa o transforme pentru producerea energiei).

 Diabetul Tip 2 (cunoscut si ca diabetul varstei adulte) este cea mai obisnuita forma de diabet. Persoanele cu diabet tip 2 nu pot utiliza eficient insulina. Acestia pot, adesea, sa-si imbunatateasca starea numai cu modificari in stilul de viata. In multe cazuri, medicatia orala este necesara. In cazuri mai grave, este nevoie de insulina.

In Romania, apar anual aproximativ 50 000 de cazuri de diabet zaharat, dintre care 2000 de copii bolnavi de diabet zaharat de tip 1. Cardiopatia ischemica, complicatie a diabetului, este responsabila pentru 55% din cazurile de mortaliate, 10% revenind bolilor cardiovasculare. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca, in anul 2025, 300 milioane de persoane din intreaga lume vor fi victime ale diabetului.

Sa imbracam corsetul unei noi si dure rutine
Suntem obisnuiti sa credem ca tratamentul diabetului devine o rutina de indata ce gasim o doza potrivita de insulina sau al unui alt medicament. Din nefericire, lucrurile isi gasesc constant mult mai multe surse problematice. Diabetul obliga la existenta unui program zilnic destul de dur, care penduleaza de la administrarea injectiilor de insulina, la masurarea constanta a nivelului glicemic, chiar de mai multe ori pe parcursul unei zile. Cat de placut se pot contura lucruile intre dependentele atat de felurite cu care te vezi constrans sa convietuiesti. Administrarea dozelor folosite in tratament trebuie sa se repete de mai multe ori pe zi, iar importanta unui tratament corect este incontestabila. Tratamentul trebuie sa fie insa insotit de autosugestie, poate cea mai puternica forma de ajutor. De multe ori, autosugestia si gandirea pozitiva se loveste de un mare numar de bariere. Te vezi fortat sa traiesti cu o boala care iti presara viata cu o serie de comportamente cu caracter necesar,  carora inainte de instalarea bolii nu le gaseai loc nici in cele mai indepartate ganduri ale tale. Daca nu erai prea activ, diabetul te forteaza acum la un minim de activitate fizica ce are rol in scaderea indicilor glicemici, in timp ce stresul si hrana aduc o crestere. Nu oricine iubeste schimbarile in stilul de viata, iar diabetul de orice tip implica o serie de modificari, care este bine sa se faca gradual pentru o mai usoara si fireasca acomodare.

Solutia vine din calma acceptare

Primul pas pe care trebuie sa il faca pacientul este sa constientizeze boala si, treptat, sa invete sa o accepte ca pe o stare de fapt care il va insoti intreaga viata. Este important sa constientizeze ca, cu toate sacrificiile pe care le presupune, poate fi tinuta sub control si nu este in mod necesar o amenintare la viata individului. De cele mai multe ori, diabeticii prezinta frecvent stari de depresie, se simt depasiti de situatie, anxietate, teama in fata complicatiilor pe care boala le poate genera in timp, frustrare pricinuita de toate neplacerile pe care sistemul de sanatate le pune in bratele celor care au nevoie de un ajutor special. Esecurile repetate pe care imprevizibila boala le are sporesc frustrarea si revolta. Psihologii pot juca in acest context un rol foarte important pentru ca vindecarea bolii nefiind posibila, convietuirea cat mai echilibrata devine singura solutie, acceptarea situatiei cu maximul de calmitate.

Boala, o bariera intre noi si ceilalti
Diabetul functioneaza si ca o bariera in stabilirea unor relatii firesti cu societatea. Persoanele care nu sufera de aceasta afectiune inteleg mai putin nevoile si dificultatile pe care diabeticii le au. La baza atitudinii ostile a celor din jur nu sta, de fapt, o intentionalitate negativa, ci, mai degraba, imposibilitatea lor de a simpatiza si empatiza cu cauza lor. Pacientul trebuie sa stie cum sa respinga constient si matur invitatiile prietenilor de a consuma alimente care pot sa le provoace dezechilibre la nivelul organismului sau de a desfasura activitati incompatibile cu starea lor de sanatate. Datorita experientei lor in rezolvarea problemelor, ofera pacientilor modalitati de a-si insusi comportamentele pe care boala le presupune si de a le substitui pe cele pe care boala le face imposibile. Ajutorul pe care psihologia il poate pune la dispozitia celor care sufera de ceasta maladie imprevizibila este in a face posibila mentinerea motivatiei necesare pentru a-si putea duce rutinierul program zilnic. Bolnavul nu este singurul afectat. O mare parte din apasarea si stresul afectiunii se rasfrange si asupra celor apropiati.

Afectiunile pe care individul diagnosticat cu diabet trebuie sa le suporte sunt complexe, si, cel mai important, sunt evolutive. Senzatia de neputinta data de complicatiile pe care boala le dezvolta in timp (probleme renale, nervoase, orbire) actioneaza constant asupra pacientului. Toate acestea duc la o scadere dramatica a sperantei de viata, la reducerea, alterarea calitatii vietii si diminuarea sperantei. 

Andreea, 22 ani
Aveam 18 ani cand medicii mi-au dat duios vestea. Frumos cadou cu care sa iti incepi maturitatea. Eu nu prea intelegeam mare lucru din tot ce mi se intampla. Mi se parea asa, ca sunt ca intr-un fel de bataie cu bulgari, o bataie cu bulgari la mijlocul lui iulie. Am vazut insa ca, pentru ai mei, era mai degraba o avalansa pe care ei o priveau neputinciosi de pe margine. Mi-am dat seama de asta cand, intr-o seara, m-au chemat in bucatarie si mi-au zis ca, daca nu vreau, pot sa nu dau la facultate. Ca o sa fie stresant, ca trebuie sa am grija de mine, ca nu numai cariera este importanta. Nu am fost eu prea curajoasa niciodata, boala insa te invata sa poti. Nici in relatii nu am simtit un potop de bine. Trebuie sa pornesti mereu in cautarea acelui cineva care sa fie dispus sa se integreze confortabil in grila ta de nevoi obisnuinte cu caracter necesar. Trebuie sa ii comunici ca sansele ca tu sa poti face un copil sunt destul de mici, sa il faci sa inteleaga ca nu vei putea merge niciodata la 2 noaptea sa manaci inghetata. Da… traiasca alimentele light. Te ajuta. Nu toti pot sa inteleaga spaima aceasta careia ii dedici zilnic zeci de minute. Preferatele mele sunt cele care preced somnul. Asa am incetat sa cred in “batrani si bolnavi”. Bolnav dintr-o data ma aranjeaza mai bine.

 

Text: Irina Chelarescu
Consultant: Dr. Mihaela Safta, Medic nutritionist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *