
Inelul de logodnă, acel simbol strălucitor, încărcat de promisiuni, presiuni și convenții, nu mai are astăzi aceeași poveste liniară. Tot mai multe femei aleg să-și cumpere singure inelul de logodnă, să împartă costurile cu partenerul sau chiar să ceară ele însele în căsătorie. Ce părea de neconceput acum două decenii devine un gest de independență, luciditate și asumare.
Pentru generațiile millennials și Gen Z, realitatea financiară și emoțională s-a schimbat. Multe femei câștigă mai bine decât partenerii lor, ocupă poziții de conducere și își gestionează viața fără să mai aștepte „marea întrebare”. În acest context, mitul bărbatului care trebuie să „demonstreze” ceva printr-un gest costisitor începe să se clatine.
Dar presiunea socială nu dispare ușor. Nici măcar în ficțiune.
Când Carrie Bradshaw și-a ales singură inelul…

Poate cel mai celebru exemplu pop de inel ales de femeie este Carrie Bradshaw din „Sex and the City”. În filmul din 2010, după ce Mr. Big îi propune o „relogodnă” discretă și nonconformistă, Carrie merge singură să-și aleagă inelul. Un inel negru, cu diamant de 5 carate, neconvențional, dar perfect pentru stilul ei. Replica iconică? „It’s not a diamond. It’s black diamond. Because you’re not like anyone else.”
E un moment care validează ideea că inelul nu trebuie să fie despre opulență sau tradiție, ci despre cine ești tu, ca femeie.
De la comedii romantice la realitate financiară
Serialul „Love Life” cu Anna Kendrick și „Love and Death” cu Elizabeth Olsen, în registre complet diferite, oferă și ele reflecții interesante despre puterea deciziei feminine în dinamica de cuplu. Fie că e vorba de controlul asupra propriului destin sentimental sau de asumarea unei vieți în afara normelor, femeile din aceste povești aleg cum și când să iubească, și ce simboluri acceptă în această ecuație.
În realitate, tot mai multe femei refuză să-și calibreze logodna după regulile rigide ale trecutului.
Exemple reale: Naomi Clarke, Émilie Gille și Lauren M.
Naomi Clarke, HR manager din Austin, a ales să-și cumpere singură inelul de logodnă și să îi ofere partenerului un ceas drept simbol al angajamentului reciproc. Pentru ea, gestul a fost despre autenticitate, nu despre cine plătește: „A fost vorba despre ce ne-a simțit bine nouă, nu despre reguli impuse.”
Émilie Gille, în relație interculturală cu un soț coreean care nu avea tradiția inelului de logodnă, a împărțit costurile inelului de 3.500 de dolari. „Ne-am dorit să pornim de pe un teren egal, iar asta ne-a ajutat să nu punem prea multă presiune pe cine scoate cardul.”
Lauren M., o scriitoare care călătorește mult timp în străinătate, a cumpărat singură un inel discret, în concordanță cu stilul ei nomad. A recunoscut că a simțit presiunea socială și a familiei, însă acum își asumă complet decizia: „Inelul meu reprezintă modul în care am rupt tiparele și am făcut lucrurile așa cum ne-au fost nouă bine.”
O realitate financiară schimbată, dar cu norme sociale încă rigide
Pentru multe femei din generațiile tinere, realitatea este că ele câștigă mai bine decât partenerii lor, ocupă poziții de conducere și nu mai așteaptă pasiv „marea întrebare”. În acest context, mitul bărbatului care trebuie să „demonstreze” ceva printr-un gest costisitor începe să se clatine.
Cu toate acestea, presiunile sociale rămân încă puternice. Hanna Morrell, consilier financiar care lucrează cu cupluri, explică cum aceste roluri de gen toxice pot pătrunde subtil chiar și în relații unde comunicarea e foarte bună: „Când bărbații câștigă mai puțin, pot simți că și-au pierdut autonomia și că sunt ‘mai puțin bărbați’, iar femeile ajung să-și minimizeze succesul, simțind că a face bani ar fi ceva rău.”
Este o situație dureroasă care creează tensiuni: bărbații răspund uneori cu rebeliune sau resentimente, iar femeile poartă povara de a susține financiar și emoțional relația, în timp ce trebuie să protejeze egoul partenerului. „De ce ar fi rușinos să ai o parteneră care câștigă mai mult? Ar trebui să fie un motiv de mândrie pentru toată lumea,” spune sociologul Laurie Essig. Însă, sub condițiile patriarhatului, bărbatul trebuie să dețină controlul, iar atunci când nu o face, deseori încearcă să-și reafirme autoritatea în alte moduri, de la evitarea responsabilităților casnice până la comportamente abuzive.
Indiferent de anotimp, mainile si picioarele eu nevoie de o ingrijire speciala. Cu actiune puternic emolienta, produsele Naturalis hranesc pielea si o protejeaza de efectele nocive ale radicalilor liberi, avand rol antioxidant. Uleiurile puternic hranitoare contribuie la mentinerea elasticitatii vaselor de sange dar si a pielii, stimuland circulatia de la nivel local.
Dar cum rămâne cu romantismul?
Criticii acestui trend vor întreba inevitabil: „Unde mai e romantismul dacă ea își cumpără singură inelul?” Dar întrebarea trădează o înțelegere superficială a romantismului.
Romantismul nu dispare, se transformă. Nu se mai exprimă neapărat prin gesturi „surpriză” și genunchi îndoiți în restaurante aglomerate, ci prin alegerea conștientă de a construi un viitor împreună. De a împărți nu doar o factură de bijuterie, ci și responsabilitatea emoțională și financiară a unei relații pe termen lung.
După cum explică sociologul Laurie Essig, autoarea cărții Love, Inc., în societățile în care rolurile tradiționale se diluează, cuplurile simt uneori nevoia să mențină ritualuri simbolice. „Faptul că femeile câștigă mai mult sau sunt mai educate decât partenerii lor produce anxietate. Și atunci, simbolurile, cum ar fi inelul de logodnă, capătă o semnificație disproporționată.”
Cu alte cuvinte, femeile care își permit să-și cumpere propriul inel nu fac un gest lipsit de emoție, ci aleg o formă de sinceritate. Recunosc realitatea: relațiile nu mai funcționează ca în anii ’50. Iar un inel plătit exclusiv de „el”, doar pentru a respecta o regulă neactualizată, nu mai are aceeași greutate.
Presiuni subtile, așteptări încă prezente
Totuși, femeile care fac acest gest se confruntă cu o doză de vinovăție sau rușine. Unele își ascund inițiativa față de familie sau prieteni. Altele se simt obligate să menționeze „el tot a ales inelul”, chiar dacă nu e adevărat. Asta arată cât de adânc sunt înrădăcinate aceste așteptări sociale.
Dincolo de stereotipuri: un viitor al iubirii autentice
Poveștile precum cele ale lui Naomi, Émilie și Lauren ne arată că viitorul logodnei este unul al alegerilor libere, în care simbolurile nu trebuie să fie constrângeri. Femeile care cumpără singure inelele nu o fac dintr-o lipsă de emoție, ci tocmai pentru că iubirea modernă nu mai poate fi încorsetată în tipare vechi.
Alegerea înseamnă putere
În final, poate că ideea nu este să renunțăm la inelul de logodnă, ci să-l redefinim. Să-l alegem sau nu în funcție de ceea ce noi ne dorim, nu de ceea ce „se face”. Să fie un simbol al iubirii moderne: parteneriat, respect reciproc, egalitate. Un obiect pe care îl porți nu pentru că „ți-a fost dăruit”, ci pentru că ai fost parte din decizie.
Și poate, da, să ne inspirăm un pic din Carrie Bradshaw: „I like my money right where I can see it – hanging in my closet… or on my ring finger, if that’s what I choose.” Alegerea de a cumpăra, purta sau primi un inel trebuie să fie o declarație a cine suntem, nu o constrângere a ceea ce „ar trebui” să fim.
Foto: Shutterstock