In perioadele de pubertate si adolescenta, articulatiile devin laxe, slabe, ele nefiind mentinute de ligamentele intinse si de musculatura a carei valoare scade brusc. Oboseala survine la un efort redus, adinamia (lipsa poftei pentru miscare), influentata si de functia ovariana, scade si mai mult randamentul.
Insuficienta musculo-ligamentara nu este o boala, ci o etapa naturala in dezvoltarea copiilor, dar daca depaseste o anumita masura, devine daunatoare. In majoritatea cazurilor, parintii, vazand ca in acelasi timp cu cresterea staturii scade greutatea, considera ca alimentatia nu a fost corecta si incep sa indoape copiii, dereglandu-le si digestia. Incep sa se depuna straturi adipoase, la fete indeosebi pe abdomen, solduri, coapse, fese, iar mai tarziu si musculatura se impaneaza de grasime, scazand si mai mult valoarea ei. Nici inima nu mai poate face fata cerintelor crescute, obosind la un efort mic; respiratia se accelereaza si devine superficiala, oxigenarea tesuturilor este insuficienta, deci tot echilibrul risca sa fie dat peste cap.
Se spune ca un copil se misca toata ziua, deci nu mai are nevoie si de un supliment de miscare, fara sa ne gandim ca, de fapt, la mers si alergare el foloseste musculatura fesiera si a membrelor inferioare. Trunchiul lui si, in special, membrele superioare depun un efort redus. Daca privim cu atentie o fetita in perioada de prepubertate, nu ne va fi greu sa observam ca umerii ii sunt ingusti, bratele slabe, musculatura toracelui nedezvoltata, abdomenul proeminent, cu o musculatura hipotona; in schimb, picioarele au o musculatura mai bine dezvoltata. Este logic in acest caz sa activam partile deficitare. Orice parinte care tine la aspectul fizic armonios al copilului sau are datoria sa-i asigure, din timp, conditiile pentru activitatea fizica, sa nu opreasca dintr-o dragoste exagerata miscarea, atat de necesara, alergand dupa scutiri medicale de educatie fizica, deoarece, in mod nerational, doreste ca invatatura sa fie unica preocupare sau, ceea ce este si mai rau, incarca programul copilului cu o serie de preocupari sedentare care-i rapesc tot timpul liber. Intreband parintii care vin la consultatie cat timp petrece copilul lor in aer liber in timpul anului scolar, raspunsul a fost aproape invariabil: ,,Atat cat ii trebuie sa mearga si sa se intoarca de la scoala!”
Pentru a preveni insuficienta musculo-ligamentara, sunt necesare: miscarea organizata, gimnastica de dimineata; programul de educatie fizica de la scoala; practicarea unui sport, patinajul, de exemplu, care, pe langa efectele asupra tonificarii musculaturii, ajuta si la formarea reflexului de postura corecta, coordonarea miscarilor, ameliorarea simtului de echilibru, sau inotul – un sport placut si care solicita totalitatea musculaturii. Anumite stiluri de inot se recomanda in mod special pentru corectarea deficientelor mai accentuate, iar efectele aerului, ale apei si ale soarelui completeaza tratamentul pe timpul verii.
In cazul in care nu am aplicat la timp metodele de prevenire, va trebui sa utilizam factori cu un efect mai specific, cum este gimnastica pentru dezvoltarea fizica generala sau speciala. Cea generala se adreseaza intregului organism, pe cand cea speciala se adreseaza anumitor grupe musculare deficitare, care prezinta o hipotonie marcata.
In unele familii exista un cult pentru gimnastica; dar, pentru unii oameni, gimnastica reprezinta o corvoada impusa si, deci, antipatica.
Gimnastica este forma cea mai simpla si la indemana oricui. Miscarea trebuie sa fie organizata, dozata si prescrisa in functie de efectul pe care il asteptam de la ea, insa, pentru a o practica, avem nevoie de urmatoarele: vointa, patru metri patrati de spatiu, un covor si un geam deschis prin care sa patrunda aerul curat. Durata exercitiilor? Cel mult 15 minute. Si sa nu uitam un pic de perseverenta, fara de care nu rezolvam nimic.
Text: Alexandra Lupu