Jean Negulesco, romanul care are propria stea pe „Walk of Fame”, Hollywood

Jean Negulesco, romanul care are propria stea pe „Walk of Fame”, HollywoodIn 1900, pe 29 februarie, se nastea Jean Negulesco, poreclit „Ianculet cu parul cret”, cel de-al cincilea copil al unei familii de negustori instariti din Craiova. Inca din copilarie, Iancu este considerat de catre tatal sau ca fiind demn de a-l urma atat in ale afacerii, cat si prin localurile din Craiova.

Astfel, la cinci-sase ani, tatal sau il ia cu el la Beraria Bazilescu, unde avea sa vada pentru prima oara fotografii care se misca pe perete (imaginile cinematografice ale vremii). Se dovedeste a avea un real talent la desen, iar pasiunea sa pentru filme avea sa-l duca, in anii maturitatii, spre o glorioasa cariera in cinematografie.

 

Succes umbrit de… iubire

In primavara anului 1919, Negulesco primeste o bursa la Academia de Arte Plastice, din Bucuresti, la care renunta dupa o scurta perioada pentru a se muta cu iubita sa de la acea vreme. Pentru a-l desparti de iubita cu doi ani mai mare si considerata nepotrivita pentru el tocmai din acest motiv, tatal sau ii ofera „ocazia” de a calatori in Franta si Italia. Se va instala in Paris, ca urmare a hotararii sale de a studia pictura. Se inscrie la celebra Academie Julian si incepe sa lucreze o perioada ca decorator de scena in „Orasul luminilor“, iar apoi se angajeaza ca spalator de vase la un hotel de lux din Nisa.

In 1922, Iancu se intoarce in tara pentru a-si vedea familia. Cu aceasta ocazie, pe 30 decembrie, deschide prima expozitie personala in Bucuresti, la Palatul Ateneului. Insa, criticile nu i-au fost favorabile intr-un Bucuresti mult mai conservator decat Parisul. Intors in capitala Frantei, se imbolnaveste de tuberculoza si se vede obligat sa trimita un tablou la Salonul de Toamna. Cu banii primiti de la cineastul american Rex Ingram pleaca pe Riviera pentru a se insanatosi, unde o va intalni pe prima sa sotie, americanca Winnifred Ayers, cu care se va casatori la Paris. Avand neintelegeri cu aceasta din cauza diferentei de mentalitati, Jean se refugiaza in pictura si in februarie 1929, la Washington, deschide prima expozitie personala la „Yorke Gallery”, ce include si o lucrare a surorii lui, Sabina, evenimentul fiind un succes in asemenea masura incat Jean va exclama ca ei, Negulestii, au dat America pe spate.

Fericirea lui Negulesco este umbrita, si de data aceasta, de divortul de sotia sa, care ii ia lucrarile si tot ce avea el mai important, iar Jean trebuie sa porneasca din nou de la zero. Trecand printr-o perioada grea, Negulesco se hotaraste sa plece la Hollywood. Acolo o intalneste pe Greta Garbo, cu care are o scurta idila ce se va transforma intr-o prietenie care va dura toata viata.

Este acceptat in cercul miliardarilor si ajunge sa se intalneasca des cu William Randolph Hearst, magnatul presei; ii face portretul lui Lady Mountbatten, sotia viitorului erou al armatei britanice; este inclus in anuarul „Romania”, editat de comunitatea romaneasca din Statele Unite, unde se face un elogios studiu asupra persoanei sale, menit sa explice ascensiunea acestuia.

 

Jean Negulesco, romanul care are propria stea pe „Walk of Fame”, Hollywood„Un minut de succes poate sterge ani de nereusite”

In 1931, o expozitie personala deschisa la Seattle se vinde in cateva ore cu un total de 19.000 de dolari. Astfel, Jean investeste banii obtinuti intr-un film realizat de el, care a fost un esec, insa ii deschide portile studiourilor Paramount, fiind cooptat in echipa filmului „This is the night”, iar Iancu se va semna Jean Negulesco. Doi ani mai tarziu, face „Farewell to Arms”, film ce este considerat si azi un succes. A devenit si mai apreciat printre sefii de la Paramount care i-au oferit sa regizeze, in tandem cu Harlan Thomson, comedia „Kiss and Make up” („Sarut si fard”) si filmul „The Man that Broke his Heart” („Omul care si-a frant inima”), impreuna cu Michael Curtiz, cineast american de origine transilvaneana.

In 1936, este concediat de la studiourile Paramount, dar isi gaseste de lucru prin intermediul relatiilor sale. Este angajat temporar la studiourile „Universal”, timp in care Jean continua sa picteze si se apuca sa scrie scenarii pe care la va vinde cu succes. In 1940, este angajat de Fratii Warner si este trimis in scurt timp pe Coasta de Est, pentru scurtmetrajul comandat de Armata, „The Flag of Humanity”.

 

Record: 12 nominalizari la Premiile Oscar

Dupa intrarea Americii in razboi, Jean va fi unul dintre putinii regizori ce vor ramane la Hollywood, fapt ce il va ajuta sa avanseze. Pana in 1945, el va semna 48 de minireviste muzicale si 50 de scurtmetraje. Astfel, Negulesco va intra cu adevarat in lumea filmului american. Urmeaza un nou proiect importat pentru el, filmul „The Conspirators” („Conspiratorii”), care primeste la randul sau aprecieri. In 1946, la Hollywood se filmeaza  52 de productii dintre care trei sunt ale lui Jean Negulesco: „Nobody Lives Forever” („Nimeni nu traieste vesnic”), „Three Strangers” („Trei straini”) si „Humoresca”.

In 1948, actrita principala din „Johnny Belinda”, Jane Wyman, va primi Oscarul pentru rolul sau din acest film regizat de Jean Negulesco, considerat „capodopera lui Negulesco”. Filmul va primi nominalizari pentru toate categoriile existente la acea vreme, in total 12 nominalizari la Premiile Oscar. In ciuda succesului inregistrat, anul 1949 il gaseste somer pe Jean Negulesco. Astfel, un prieten, Brian Aherne, ii pune la dispozitie bungaloul sau din Palm Springs, unde Daryl F. Zanuck ii va oferi un salariu dublu la studiourile Fox, la intoarcerea lui Negulesco din Palm Springs.

Colaborarea cu studiourile Fox va fi una foarte restrictiva. Cu toate acestea, el va ajunge in primii zece regizori de la Hollywood. In 1952, se afla printre cei mai importanti regizori, cu trei premiere intr-un singur an ce au succes atat financiar, cat si critic, filmand pentru prima data color: Phone Call From A Stranger”, „Lure of the Wilderness”, „Lydia Bailey”.

             In 1969, studiourile Fox ii acorda lui Negulesco comedia „Hello and Goodbye” care va aparea in 1970, an in care se va filma si „The Invinceble Six”. Acest an va reprezenta insa pentru Negulesco sfarsitul carierei sale in cinematografie, inregistrand un numar de 85 de filme, care includ: scurtmetraje, lungmetraje, documentare si filme pentru care nu a fost creditat oficial ca regizor. Pentru alte 7 filme a fost scenarist, iar pentru un alt film, producator.

 

„Drum printre stele”

Negulesco isi va publica memoriile la editura newyorkeza „Simon & Schuster”, prefatate de prietenul sau John Houseman, producator si scenarist american de origine romana. Cartea „Things I Did and Things I Think I Did” va fi un bestseller international. Apare si in Romania, in 1989, cu titlul „Drum printre stele”. Aceasta aparitie il readuce in prim-plan, presa aducandu-i numai complimente.

La 20 iulie 1993, aflat la resedinta sa din Marbella, Jean Negulesco paraseste aceasta lume, pornind la drum catre stele. Pentru intreaga sa contributie in cinematografia americana, Jean Negulesco are propria stea pe celebrul bulevard „Walk of Fame”, Hollywood.

 

Text: Andreea Popescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *