Salvatorul de profesie – iubire sau patologie?

Salvatorul de profesie – iubire sau patologie?“Salvatorii de profesie” intra in relatii cu parteneri pe care se simt cumva obligati sa-i ajute. Acest lucru  se intampla deoarece ii percep ca fiind hipersensibili, nerespectati, neiubiti, neintelesi, raniti sau in pericol. Astfel ei simt o nevoie grandioasa de a-si oferi serviciile dezinteresate.

Daca te afli intr-o misiune de salvare, este probabil sa te regasesti macar in una din urmatoarele situatii:

§  Partenerul(a) are numeroase probleme fizice sau financiare.

§  Se simte dezorientat(a), confuz(a), coplesit(a) de probleme, vulnerabil(a), neajutorat(a), incapabil sa decida, etc., iar tu esti acolo sa il consolezi, sa il spijini, sa il ajuti, sa il incurajezi, sa il linistesti sau sa decizi in locul lui.

§  Foarte rar sau chiar niciodata nu a fost pentru tine o sursa de putere si incredere sau un izvor de sperante si de optimism.

§  Ii tolerezi comportamente pe care la altcineva le-ai respinge si le-ai dezaproba.

§  Te comporti fata de el/ea ca un parinte grijuliu care se simte frustrat daca nu iti urmeaza sfaturile si recomandarile. In plus, daca se loveste de vreun pericol, tu esti cel la care vine spunand “Mami/Tati, m-am lovit!”

§  Crezi ca nimeni altcineva nu l-ar putea intelege sau iubi asa cum o faci tu.

§  A fost dramatic agresata, ranita, violata in trecut si crezi ca este de datoria ta sa o/il repari sau sa o/il vindeci.

§  Ai sentimentul puternic, ca daca ai intrerupe relatia, partenerul tau nu va mai gasi pe nimeni si va trai singur si neiubit pana la moarte.

§  Pentru a evita orice confruntare te temi sa-ti afirmi drepturile si parerile.

§  Esti de acord cu orice spune chiar daca uneori consideri ca nu are dreptate, asternandu-te la picioarelelui/ei ca un veritabil “pres” sau “covor”.

§  Cand cei din jurul tau isi spun parerea referitoare la alegerea ta parteneriala, ti se pare ca il ataca sau il acuza si simti nevoia sa ii iei apararea ca si cum ar fi un copil neajutorat.

In adancul sufletului tau, de fapt, speri ca, in timp, partenerul tau sa se schimbe sau sa devina ceea ce doar tu sti ca poate deveni. Mai gandeste-te. S-ar putea sa imbatranesti astepatand! Exista riscul sa te invarti intr-un cerc vicios temporal, de genul “Daca am investit si am asteptat atat pana acum, o sa mai astept putin”.

De asemenea, esti impiedicat sa rupi ralatia si sa te reorientezi catre o relatie mai satisfacatoare, de sentimentul de culpabilitate care te copleseste atunci cand te gandesti ca el/ea se va simti abandonat si distrus. Este vorba de acelasi sentiment de vinovatie care te-a adus in aceasta relatie atunci cand l-ai vazut suferind si nu te-ai putut abtine sa nu intervii, sentiment care acum te blocheaza chiar daca sti ca eforturile tale sunt inutile si ar trebui sa pleci.

Insa, de unde iti apare aceasta predispozitie pentru caritate si altruism?

1.   Ai nevoie sa te simti important, superior cuiva. Cui ai putea sa pari mai inteligent si mai valoros decat esti in realitate? Unei persoane aflate in dificultate. Este un joc periculos pentru tine deoarece eroul pe care ai decis sa il intrupezi este unul fals care nu iti permite sa-ti asumi propriile trairi de neajutoare sau de disperare, ramanand astfel orb la acea parte din tine care striga dupa ajutor. Insa o recunosti in celalalt si crezi inconstient ca daca il/o vindeci pe el/ea, te vindeci pe tine. Este ca si cum ai crede, medic stomatolog fiind, ca daca ii tratezi unui pacient caria, automat se vindeca si caria ta.

2.  Ai o nevoie puternica de control pe care ti-o staisfaci prin ajutorul oferit cuiva. Cand ai control atunci detii puterea. La un om echilibrat sentimentul puterii izvoraste din constiinta fortei sale superioare, pe cand la tine izvoraste din slabiciune sau vulnerabilitate.

3.  Inconstient, incerci sa-ti rezolvi o poblema din copilarie. Poate vrei sa salvezi pe Mama, Tata, un frate sau o sora, pentru ca , copil fiind, i-ai vazut suferind fiindca erau ignorati, abuzati, tratati violent, nevalorizati. Iar acum, incerci sa oferi altcuiva, grija, consideratia si iubirea pe care, la timpul potrivit, nu le-ai putut oferi lor.

Atentie! Mila nu este identica cu iubirea. Daca iubirea pentru partenerul tau este adevarata, atunci acesta iti va inspira respect, pretuire si admiratie,  nu mila. Exista ele in viata ta de cuplu? Cand te afli intr-o relatie care se distruge si moare, ceva din tine, exact in acelasi timp, se distruge si moare. Ar fi pacat, nu-i asa?

Text: Ioana-Corina Marcu

Consilier psihologic experientialist sub supervizare – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei

ioanacorinamarcu.wordpress.com

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *