Jon Bernthal își amintește de o zi petrecută în apă înghețată. Ludwig Göransson povestește cum a ajuns să reconstruiască instrumente dispărute de mii de ani. Iar echipa IMAX explică de ce a fost nevoie de o generație nouă de camere.
După câteva ore de documentare apare aceeași concluzie. The Odyssey nu este un film care a fost făcut ușor și apoi promovat ca fiind dificil. Chiar a fost dificil. Aproape fiecare decizie luată de Christopher Nolan a adus încă o provocare. Unele au însemnat luni de cercetare. Altele au schimbat complet modul în care s-a filmat.
Patru camere noi pentru un singur film
Informația că The Odyssey este primul lungmetraj filmat integral cu camere IMAX pe peliculă apare în aproape toate materialele despre producție. Ce apare mai rar este motivul. Camerele IMAX existente nu erau gândite pentru un astfel de proiect. Sunt foarte grele, produc zgomot, iar pelicula trebuie schimbată după aproximativ trei minute. Pentru câteva secvențe spectaculoase funcționează foarte bine. Pentru un film întreg, ritmul devine mult mai complicat.
IMAX a început dezvoltarea unei camere noi împreună cu Christopher Nolan și directorul de imagine Hoyte van Hoytema. Modelul poartă numele Keighley, în memoria lui David Keighley, omul care a promovat formatul IMAX timp de decenii și a colaborat cu Nolan la mai multe filme.
Au fost construite doar patru camere. Sunt mai silențioase și folosesc un sistem nou de izolare a zgomotului. Chiar și așa, dimensiunile lor au creat o problemă neașteptată. Actorii nu se mai vedeau în timpul dialogurilor. Soluția a venit tot din partea echipei tehnice, care a montat un sistem de oglinzi pentru păstrarea contactului vizual.
Filmul a consumat aproximativ 640 de kilometri de peliculă. Fiecare rolă ajungea apoi în laborator, unde începea o etapă pe care tot mai puține producții o mai folosesc astăzi.
Fiecare locație părea mai complicată decât precedenta
Matt Damon revine la aceeași idee în aproape toate interviurile. Nu spune că una dintre locații a fost dificilă. Spune că fiecare dintre ele ar fi fost cea mai grea locație pentru aproape orice alt film la care a lucrat.
Favignana este unul dintre exemple. În prima zi, Nolan i-a arătat vârful muntelui unde urmau să filmeze. Acolo era platoul. În fiecare dimineață, actorii și echipa urcau împreună cu camerele, luminile și restul echipamentelor. La finalul zilei coborau pe același traseu.
În alte locuri au fost construite platforme direct pe stânci pentru montarea camerelor. În Islanda, vremea schimba programul de lucru de la o oră la alta. Ploaia și vântul făceau parte din rutina zilnică. Damon spune că, în weekend, cea mai mare parte a echipei voia doar să doarmă.
Mai spune ceva. Mulți dintre oamenii care lucrau la The Odyssey ar fi putut alege producții mai ușoare și chiar mai bine plătite. Au rămas aici pentru că știau ce încearcă Nolan să facă.
Corăbiile trebuiau să se miște ca acum trei mii de ani
Filmele care au multe scene pe mare aleg de obicei varianta mai simplă. Decoruri construite în studio sau bazine controlate. The Odyssey a mers în altă direcție. Corăbiile au fost construite după modele istorice și au fost folosite pe mare deschisă. Motoarele ascunse în interior existau doar pentru stabilizare. În rest, navele erau conduse cu pânzele și cu vâslele.
Actorii au trecut printr-o perioadă de pregătire înainte de filmări. Au învățat să vâslească în același ritm și să execute comenzile ca un echipaj adevărat. Nu era doar o chestiune de imagine. O vâslă scăpată la momentul nepotrivit putea lovi un alt actor sau un membru al echipei.
Programul se schimba complet odată ce plecau în larg. Nu exista varianta unei pauze rapide sau a unei întoarceri pe uscat. Ziua se termina atunci când corabia revenea la mal.
Într-una dintre scene, un delfin a trecut prin fața camerei în timp ce Matt Damon privea spre orizont. Nimeni nu îl aștepta. Camera filma deja, iar momentul a rămas în materialul înregistrat.
Calul Troian nu a venit cu un plan gata făcut
Există o poveste pe care Matt Damon o spune aproape de fiecare dată când vorbește despre film. L-a întrebat pe Christopher Nolan cum urma să filmeze scena din interiorul Calului Troian. Se aștepta la un răspuns foarte precis. Nolan i-a spus doar:
„Nu știu încă.”
În ziua filmării, regizorul, Hoyte van Hoytema și actorii au intrat în interiorul decorului și au început să testeze. Au mutat camerele, au schimbat luminile și au încercat mai multe variante până când scena a început să funcționeze. Damon spune că momentul i-a amintit de filmele independente. Bugetul era uriaș, însă felul în care căutau soluțiile semăna cu producții mult mai mici.
Jon Bernthal povestește un episod care spune destul de bine cum arătau zilele de filmare. O scenă urma să fie realizată în apă. Echipa se aștepta ca temperatura să fie suportabilă. Apa era însă foarte rece. Bernthal tremura între duble, iar Nolan îl întreba constant dacă poate continua. Actorul nu a vrut să iasă din apă până când scena nu a fost terminată.
Matt Damon spune că, după ziua aceea, întreaga echipă avea aceeași glumă. Mai devreme sau mai târziu, fiecare ajungea să fie „tipul din apă”.
Muzica a început înainte să existe o singură notă
Ludwig Göransson nu a intrat direct în studio pentru a compune coloana sonoră. A început cu documentarea.
A studiat instrumentele folosite în Grecia Antică și a colaborat cu specialiști pentru reconstruirea aulosului și a lirei. Modelele au fost realizate după texte vechi și reprezentări păstrate pe vase grecești.
Cercetarea a mers mai departe. În studio au ajuns bucăți de bronz, balustrade metalice, țevi și alte obiecte care produceau rezonanțe interesante. Unele sunete au fost înregistrate exact așa și au intrat în coloana sonoră.
James Blake apare și el pe album, însă vocea lui este integrată discret. Muzica nu încearcă să copieze Antichitatea. Folosește elementele acelei perioade pentru a construi un sunet nou.
Mitul lebedei și începutul războiului
Pentru cei pasionați de mitologia greacă, filmul include și câteva trimiteri care trec ușor neobservate. Una dintre ele este povestea Ledei, regina Spartei. Potrivit mitului, Zeus a luat forma unei lebede pentru a se apropia de ea, iar din această întâlnire s-a născut Elena din Troia, femeia a cărei răpire avea să declanșeze Războiul Troian. În unele versiuni ale legendei, din același mit se naște și Clitemnestra.
În The Odyssey, ambele personaje sunt interpretate de Lupita Nyong’o. Alegerea nu este întâmplătoare și trimite la una dintre cele mai cunoscute povești din mitologia greacă, chiar dacă evenimentele au loc înainte de călătoria lui Odiseu.
O zi pe platoul lui Nolan
Unul dintre clipurile publicate din culisele filmului arată destul de bine cum începea o zi de filmare. Secvența este realizată pe plajele cu nisip negru din Islanda, unde echipa recrea lumea subterană, Hades. În timp ce sute de figuranți îmbrăcați în sufletele morților își ocupau locurile, echipa lui Hoyte van Hoytema pregătea camerele IMAX pentru prima dublă.
Christopher Nolan discuta lista cadrelor cu operatorii și trecea pe rând pe la fiecare departament pentru ultimele verificări. Actorii repetau replicile, primeau recuzita și intrau în costume, iar luminile erau montate odată cu lăsarea serii. Totul era pregătit astfel încât, în momentul în care camerele erau gata, filmarea să poată începe imediat.
Pelicula continua să fie tratată ca acum câteva decenii
După fiecare zi de filmare, rolele de peliculă plecau spre laborator. Developarea era făcută chimic. După uscare, fiecare cadru era scanat pentru montaj. Filmul era editat digital, însă negativul original rămânea piesa principală a întregului proces. Calculatorul genera lista tuturor tăieturilor, iar tehnicienii decupau și lipeau manual pelicula.
Primele 41 de cinematografe IMAX urmau să primească copii realizate direct din negativul original. Este una dintre puținele producții recente care păstrează acest proces până aproape de final.
Toate detaliile astea explică de ce oamenii implicați în The Odyssey descriu experiența în același fel. Nu vorbesc despre un film mare. Vorbesc despre unul dintre cele mai solicitante proiecte la care au lucrat. După toate interviurile și materialele publicate până acum, este greu să nu le dai dreptate.
Sursă imagini: IMDb
