Amagiri si dezamagiri in cuplu

Amagiri si dezamagiri in cupluLuptele vietii se duc constant intre viciul deselor amagiri si inevitabile, zdruncinatoare dez-amagiri. Se poarta insa libertatea… dar doar la nivel conceptual, libertatea ca cerinta nu ca stare a spiritului. Coliviile vin din noi. Sunt acum structuri de amagiri din ce in ce mai stabile. Ceea ce ne tine insa captivi este dependenta de ceilalti, dependenta nascuta din slabiciune interioara. Ar fi bine, macar din cand in cand, sa ne « invatam pe de rost ».

Sub aspect psihologic amagirile sunt sinonime cu asteptarile pe care noi le avem si ni le punem in noi insine si in ceilati. Asteptam ca ceilati sa vina in intampinarea satisfacerii nevoilor noastre de tandrete, de atentie, grija, iubire, rasfat, alint. Simtim nevoia de a ni se alimenta imaginea de sine prin aprecieri, respect, laude etc.  De ce asteptam de la ceilati sa ne satisfaca aceste nevoi? Poate pentru ca nu putem sa ni le satisfacem singuri. Suntem fiinte sociale si depindem de ceilati. Cu cat asteptarea ca celalat sa fie intr-un anumit fel in relatia cu noi si cu ceilati este mai mare, cu atat caderea, dezamagirea este mai dureroasa.
 
Amagirile, forma a dependentei de ceilalti
Ne amagim de obicei cu imaginea unui ideal pe care il asteptam si incercam sa ii facem pe oameni sa se incadreze in tiparele pe care noi ni le dorim la un moment dat si pentru o anumita perioada de timp. Este dureros sa fim dezamagiti pentru ca o dezamagire rupe iluzia unei compatibilitati intre realitate si structurile noastre interioare. E adevarat ca ne hranim din relatiile cu ceilati, ca avem nevoie de confirmari si de feedback-uri pentru a ne valoriza si pentru a putea sa ne intarim imaginea de sine. Se pune insa intrebarea cat de mult avem nevoie de infuentele exterioare si de valorizarile exterioare si cat reusim chiar noi sa ne valorizam, cat de in contact suntem cu ceea ce reprezentam, putem sau nu putem, ne dorim sau nu etc. Ideal este ca oglindirea in celalat sa fie doar un mod de verificare al sinelui care sa ne faca bine, dar de care sa nu devenim dependenti.

Indepartarea de cei care nu ne satisfac asteptarile – un drept firesc
A ramane insa langa o persoana care nu reuseste sa ne hraneasca nevoile si asteptarile nu este o optiune benefica pentru sine. Cei care nu reusesc sa vina in intampinarea asteptarilor celuilalt sunt, de obicei, persoane care nici nu isi lasa hranite asteptarile. De cele mai multe ori, pentru a putea primi trebuie sa poti si oferi.

Orice amagire este o autoamagire
Amagirile sunt, in mod clar, legate de implicarile afective. Fara implicare afectiva nu apar dezamagiri. Ceea ce ne lasa indiferenti nu ne creeaza nevoia de a ne fabrica asteptari. Cu cat idealizam mai mult si mai profund, cu atat reusim sa fim amagiti mai frecvent. Nu ceilalti ne amagesc. Noi insine ne amagim. Ceea ce ne dezamageste este diferenta pe care o constatam la un moment dat intre lumea noastra interioara si realitatea exterioara. Cu cat imaginea noastra fata de o anumita situatie sau context este mai departe de realitate cu atat durerea dezamagirii este mai mare. Nu contextul sau persoana ne dezamageste, ci ne dezamagim noi insine prin prisma amagirii pe care tot noi ne-am fabricat-o.

Altruismul, simplu concept utopic
Exista si situatii care creeaza dezamagiri si care isi au cauzele in ceilalti. Acelea intra insa mai mult sub incidenta manipularii si a minciunii. Aceste categorii nu isi pot gasi justificare, asa cum se incearca de obicei, in sintagme de genul ”am facut-o cu buna intentie” sau “am facut-o pentru tine”. Orice actiune umana este de fapt egoista, nu il are la baza pe celalalt, ci pe noi insine. Daca lasam de la noi in relatia cu ceilalti inseamna ca, de fapt, incercam sa pastram o atmosfera lipsita de tensiuni; o facem pentru propria nostra stare de liniste.

Sa privim in si din interior pentru a face fata dezamagirilor
In masura in care reusim sa constientizam, sa intelegem ce din noi a produs dezamagirea, cu ce ne-am amagit si de ce am avut nevoie sa ne amagim, atunci in mod automat se schimba perspectiva. Nu mai este aruncata responsabilitatea in afara, ci este privita din interiorul nostru. Privim dezamagirile ca fiind ceva negativ in masura in care nu le intelegem ajutorul. A vedea ce din mine a declansat nevoia de amagire si ulterior dezamagirea ma ajuta sa inteleg cum functionez si de ce am nevoie de toate aceste lucruri. Daca nu inteleg si raman prins in afara, voi continua cu alternarea fireasca a amagirilor si dezamagirilor si in relatiile urmatoare. Intoarcerea catre noi, in mod automat conduce la a intelege partea pozitiva dintr-o dezamagire. Asumarea responsabilitatii pentru amagiri si dezamagiri este dificila, insa ne invata sa le asimilam partea pozitiva si sa facem fata mai usor starilor pe care le implica.

Asteptari mici, dezamagiri mici
Andreea Chirvasiu: prezentator Cafeneaua Sufletelor

Cred ca amagiri avem cu totii, ele vin din sperante. Se spune ca speranta moare ultima. Din pacate, se intampla ca atunci cand avem prea multe sperante, incepem uneori sa ne amagim cu buna stiinta si, uneori, ajungem la dezamagiri. Cred ca cu totii am avut parte pana acum de amagiri si de dezamagiri: se intampla uneori sa avem incredere oarba intr-o persoana si, pana la urma, sa fim dezamagiti sau sa ne amagim cu ideea ca maine va fi mai bine. Sunt persoane care cred ca-si pot cunoaste jumatatea vietii lor pe Internet, se poate intampla sa fie asa, si speranta noastra sa devina realitate, dar uneori putem fi doar amagiti de persoana respectiva si, in final, sa avem parte de o dezamagire, pentru ca nu era ceea ce am crezut noi ca este. Lumea in care traim e foarte ascunsa si rea, iar fiecare lupta doar pentru el, astfel incat ajungem sa nu mai avem prieteni adevarati decat cativa pe care putem sa-i numaram pe degetele de la o mana. Speram ca vom gasi prieteni noi si ne amagim cu acest gand, dar de cele mai multe ori, dezamagirea apare din nou. Nu sunt o persoana negativista, dar am vrut sa spun prin aceste randuri ca ar trebui sa fim mai atenti la ce se intampla in jurul nostru, sa nu mai avem asteptari atat de mari de la ceilalti, astfel incat sa nu mai putem fi amagiti si chiar dezamagiti.

Text: Irina Chelarescu

Consultant: Psiholog Stefania Nita
Tel: 0721 207 728

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *