Secundar, așa cum scrie site-ul Roger Ebert, este, de asemenea, „cel mai puternic mesaj publicitar pentru purtarea centurii de siguranță din toate filmele, mai puternic decât cel pe care ni l-au arătat în liceu, la ora de educație rutieră”.
Veți vedea de ce.
Ce necazuri aduce pisica
Austin Butler, care continuă să impresioneze, joacă rolul lui Hank, un barman simpatic și al doilea cel mai mare fan al echipei San Francisco Giants. Cea mai mare fană este mama lui, pe care o auzim doar la telefon până la o scurtă scenă de la sfârșitul filmului (în care se dezvăluie că actrița este o iubită câștigătoare a premiului Oscar). Cei doi sunt foarte apropiați, vorbesc la telefon în fiecare zi și își spun mereu la revedere cu „Te iubesc. Hai Giants!”.
Hai Giants!
Filmul începe în septembrie 1998: un moment important pentru Giants în playoff. Este, de asemenea, un moment semnificativ și foarte înfricoșător pentru Hank.
După ce iese de la serviciu la bar, chiar înainte de răsărit, Hank și iubita lui, Yvonne (Zoë Kravitz), se întorc la apartamentul lui. Vecinul lui Hank, Russ (Matt Smith, de nerecunoscut), un punk-ist britanic cu creastă, pleacă de la apartamentul lui spre aeroport, deoarece tatăl său a suferit un AVC. Hank acceptă cu reticență să aibă grijă de pisica rea a lui Russ, Bud. Aici încep problemele.
Russ a intrat în conflict cu niște gangsteri ruși foarte, foarte înfricoșători, care la rândul lor au probleme cu niște gangsteri hasidici și mai înfricoșători (interpretați amuzant de Liev Schreiber și Vincent D’Onofrio). Aceștia cred că Hank îi poate conduce la ceea ce a furat Russ. Acest lucru duce la bătăi brutale și crime nemiloase, în timp ce Hank, care a aterizat ca musca în lapte, încearcă să găsească o cale de ieșire din această încurcătură.
Tarantino, Guy Ritchie, telefoane – pudrieră
Un film cu totul deosebit care ne aduce aminte când și când fie de „Pulp Fiction” al lui Tarantino, fie de comediile de tip „Lock Stock and Two Smoking Barrels” ale lui Guy Ritchie. Și chiar dacă narațiunea nu sare atât de des între pnauri, așa cum se întâmplă în filmele de mai sus, densitatea situațiilor și a surprizelor te fac la un moment dat să anticipezi că, iată, în următorul cadu ai putea să te întâlnești cu Vinnie Jones.
Filmul profită la maximum de decorul de la sfârșitul anilor ’90, nu doar de melodiile Spin Doctors, Madonna și Semisonic, ci și de dezavantajele cu care se confruntă personajele și avantajele intrigii din era pre-iPhone, când nu toată lumea, nu toate locațiile și nu toate tipurile de informații erau disponibile instantaneu.
Momente subtile
Publicul s-a amuzat copios când un personaj căruia i s-a cerut să împartă telefonul (da, unul de acela de tip „pudrieră”) a spus morocănos: „Nu-mi consuma minutele”.
Există și câteva momente subtile, cu umor negru, mai ales când gangsterii hasidici trebuie să-l ducă, sau, mai bine zis, să-l târască, pe Hank la cina de shabbos cu bunica lor. Sub bărbile lungi, pălăriile cu bor lat și costumele negre îi vei recunoaște pe Liev Schreiber și Vincent D’Onofrio, varianta lui Aronofsky pentru cuplul John Travolta – Samuel L. Jackson, pentru că tocmai îl amintisem mai sus pe Tarantino.
Din producție nu lipsesc toate mafiile posibile – rusească, chinezească, ucraineană, evreiească – accentul britanic, ținutele ciudate și multă mitologie baseball, pentru că în ciuda mișcării de rotație dată de „planeta New York”, acțiunea se întâmplă, totuși, pe un universal pământ american.
Sfîrșitul, poate puțin clișeizat și previzibil, dar nu neapărat nesatisfăcător, fac din „Caught Stealing/Prins cu mâța-n sac”, un film agreabil pentru această perioadă a anului. Producția este în cinematografe, distribuit de IntercomFilm, de la sfârșitul lunii august.
Și, da, motivat, în film există și o pisică, pentru că așa cum v-am explicat, de acolo pornesc toate…
Foto: IntercomFilm
