Gelozia este un sentiment profund, foarte bine inradacinat si dificil de schimbat. De multe ori, oamenii isi imagineaza ca sunt gelosi pentru ca sunt indragostiti, dar de fapt se „indragostesc” pentru ca au nevoie ca o persoana sa stea langa ei pentru a nu se simti singuri, explica Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI) si presedinte si fondator al Asociatiei „Generatia Iubire”.
In opinia psihologului, gelozia partenerului ne face, de cele mai multe ori, sa ne imaginam ca suntem iubiti, insa, in acest context, aceasta este confundata cu iubirea, iar iubirea mult dorita se transforma intr-o lupta fara invingatori.
Cum sa eviti certurile in cuplu din cauza banilor!
„Gelozia vine pur si simplu din teama persoanei ca nu are valoare de una singura. Cu cat persoana este mai putin capabila sa-si gaseasca ea insasi protectia necesara si cu cat increderea in sine este mai mica, cu atat creste nesigurata, teama de abandon si, implicit, apare gelozia, caracterizata prin nevoia puternica de a mentine partenerul cat mai aproape, pentru protejarea propriei portii de afectiune. Relatia traditionala oscileaza intre afectiune si dominare, din pacate, doi poli incompatibili pentru construirea unei relatii reale. Cu alte cuvinte gelozia seamana aparent foarte mult cu iubirea, dar este in realitate un frate vitreg malefic, cu caracteristici diametral opuse”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.
Ce sentimente radicale ascunde gelozia?
Sentimentul geloziei ne indica un tip de relatie in care posesia predomina in detrimentul afectiunii, iar puterea in detrimentul iubirii. Acest sentiment ascunde in el un intreg comportament, o intreaga strategie in care dragostea se combina cu:
- Teama – „Daca nu esti langa mine, nu ma simt protejat/a”;
- Morala – „Datoria ta este sa te ocupi de mine/casa/familie”;
- Santajul – „Voi muri sau ma voi sinucide daca …”;
- Amenintarea – „Daca nu esti cum vreau eu/cu mine, ai sa vezi tu/ vei plati scump”;
- Culpabilizarea – „Daca iubesti si pe altcineva, inseamna ca nu ma iubesti pe mine!”;
- Manie/furie – „Daca ma supar si reactionez, celalalt se sperie si nu mai pleaca”;
- Luarea de ostateci – Copiii sunt, de obicei, cei prinsi la mijloc;
- Ideologia – „Pentru ca ne iubim, trebuie sa facem totul impreuna”;
- Autoritatea – „Nu ai voie sa faci/ai ceva fara mine”;
- Suferinta – „Nu mai pot sa dorm/mananc/muncesc din cauza celuilalt”;
- Boala – Anxietate, depresie, atacuri de panica, somatizari;
- Forta/agresivitate – partenerul este retinut prin violenta verbala si/sau fizica, imobilizare, incuiatul usii, interzicerea accesului la masina, bani, telefon sau orice alt mijloc de a lua legatura cu exteriorul;
- Crima – „Daca nu-mi poti apartine, nu ai de ce sa traiesti”.
„Fidelitatea este inteleasa de multe ori gresit”
Cuvantul fidelitate provine de la grecescul „fides”, care inseamna incredere. Ca orice lucru in acesta lume, si fidelitatea implica doua aspecte: cel pozitiv – increderea reciproca, si cel negativ, pervertit, in care fidelitatea devine sinonima cu abstinenta, represiunea, limitarea si detentia, subliniaza psihologul Laura Maria Cojocaru.
Foto: Psihologul Laura Maria Cojocaru
„Atunci cand se accentueaza doar aspectul negativ, cuplul devine o inchisoare, un loc al reprimarii, iar partenerul de viata se transforma intr-un inamic. Multi oameni sufera de singuratate doar din cauza limitelor determinate de educatia primita, de conditionarile cauzate de unele conceptii de viata preluate de-a valma, pentru ca, in acest caz, cuvintele «te iubesc» deviaza de la sensul lor pur si devin doar temeri pentru celalalt. Auzim mult prea des expresii de genul: «ma tem ca tu nu ma iubesti», «sa ma iubesti doar pe mine!», «te iubesc daca si tu ma iubesti», «daca ma iubesti, faci/esti asa cum iti cer» s.a.”, tot atatea componente care nu vorbesc despre sentimentul de iubire reala.
Postludiul, „sarea si piperul” relatiei de cuplu
Psihoterapeutul atrage atentia ca „atunci cand te iubesc inseamna ca «ma iubesc asa cum sunt si te iubesc asa cum esti», abia atunci putem vorbi cu adevarat de iubire, pentru ca fidelitatea fata de celalalt incepe cu fidelitatea fata de tine insuti, pentru ca linistea ta este asigurata cu adevarat doar atunci cand pot sa-ti satisfaci tu insuti aspiratiile si atunci este minunat sa-ti doresti si sa poti imparti asta cu partenerul/a.
„Atunci cand reusesti sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti, doar atunci o vei putea face si cu partenerul/a si vei constata ca gelozia va deveni un sentiment inutil. Atunci cand tu insuti te apreciezi, te iubesti, te respecti, esti sensibil la tot ceea ce te inconjoara, atunci poti iubi cu adevarat viata si oamenii, atunci poti cu adevarat sa construiesti o relatie cu o persoana aflata in aceeasi dispozitie. O astfel de dragoste cunoaste foarte rar deceptia si disperarea, atata timp cat amadoi se ingrijesc de cresterea ei, fiecare insa ramanand el insusi”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.
Text: Oana Baltoc