Desi se aprinde cand este pe scena, Cornel Ilie, liderul trupei VUNK, are in rest o aparenta de om calm, relaxat. Lumea rock’n’roll, o lume efervescenta prin definitie, un taram al exceselor, n-a reusit, se pare sa-i strice echilibrul. Spune ca se enerveaza din ce in ce mai rar si a ajuns la concluzia ca trebuie sa ne gasim puterea sa iertam si sa nu-i judecam pe ceilalti…
TONICA: Anul trecut a fost unul de succes pentru VUNK,”Pleaca” a fost cea mai ascultata piesa, ati castigat si Best Romanian Act cu ea, ce planuri aveti pentru anul acesta, ce ne pregatiti?
Cornel Ilie: In 2013 ne pregatim pentru 3 spectacole mari, cu 3 concepte diferite. Anul trecut a fost senzational pentru noi si acum vrem sa facem si mai multe lucruri, pentru ca am prins curaj, suntem in forma si vrem sa bucuram cat mai multa lume. Pe langa toate acestea, o sa incercam sa promovam cat mai multe piese de pe albumul pe care l-am lansat in noiembrie, “Nu scapa nimeni(fara emotii)”.
T: Stiu ca tu scrii majoritatea cantecelor pentru VUNK, ce te inspira?
CI: Toate textele noastre sunt scrise de mine si au o sursa de inspiratie foarte reala, sunt emotii si experiente reale, pe care le-am trait si pe care le-am convertit in cuvinte si rime.
T: Este greu sa te promovezi, sa fii difuzat de radiouri si televiziuni atunci cand nu canti o muzica ”foarte comerciala”?
CI: Este si nu este. Pana la urma, o melodie buna o s-o difuzeze oricine, chiar daca esti comercial sau nu. Noi ne mandrim cu faptul ca o piesa rock, “Pleaca”, cantata in limba romana, a ajuns pe locul 1 la toate radiourile importante din Romania si a pus “umarul” la relansarea folosirii limbii romane in cantecele de la radio.
T: Spune-ne cateva cuvinte despre colegii tai de trupa…
CI: Nicu este cel mai vechi coleg al meu de trupa si cel mai vechi prieten. Ne-am cunoscut la grupul muzical al scolii, prin clasa a III-a si tot noi am inceput sa facem trupa noastra. Am nevoie sa-l stiu in spatele meu, la tobe, imi da incredere. Bogdan este venit in trupa in 2009 si a pus si el umarul la relansarea trupei noastre atunci, cand noi veneam dupa o perioada in care doi membri plecasera de tot din tara si in perioada in care am ales sa schimb Vank in Vunk. Este un tip misterios, dificil la prima vedere, dar cu mult umor. Gabi este spiritul de care aveam nevoie ca sa ducem mai departe ce am inceput in 1999. M-am inteles cu el in primul rand uman si, pe urma, artistic foarte bine.Ne completam foarte bine, mai ales pentru ca in afara ca este chitaristul trupei, el se ocupa si de productia audio a pieselor, la care lucram impreuna in studio.
T: Ce simti cand esti pe scena?
CI: Simt o mare eliberare, o liniste interioara in tot zgomotul acela, dar si o mare responsabilitate fata de cei din fata mea. Ca artist, esti obligat sa ii faci pe cei din public sa uite, pentru timpul cat stai pe scena, de toate problemele lor, sa ii faci sa se rupa de lumea reala, sa ii faci sa se simta liberi, sa le trezesti emotii, sa le dai puteri, sa le devii medicament si hrana.
T: Daca te gandesti la ce-ti doreai pentru tine cand erai pusti, poti spune ca iti traiesti visul?
CI: Da! Sunt fericit ca ma aflu printre putinii oameni care si-au urmat si implinit visul. Asta mi-am dorit intotdeauna sa fac si nici acum nu ma vad facand altceva decat sa simt si sa traiesc prin muzica si cuvinte.
T: Spuneai intr-un alt interviu ca faptul de a fi cunoscut nu te face nici mai interesant, nici mai destept decat altii si cu toate acestea, cumva ma gandesc ca iti influenteaza viata… ce se schimba in tine cand ai succes?
CI: Este un gen de bucurie cu totul speciala cand mergi pe strada si vezi oameni care te privesc cu admiratie si respect, oameni care-ti zambesc desi nu ii cunosti. Relatia noastra cu publicul este foarte puternica si facem tot ce stim noi mai bine sa ne respectam publicul, sa fim aproape de ei, si fizic si emotional.
T: Fiecare dintre noi are dreptul la inca o sansa este mesajul piesei voastre, ”Fiecare”. Cum este cu sansele in viata totusi, avem toti la fel sau unii au mai multe decat altii?
CI: Avem atatea sanse cate credem ca putem avea. Sansele sunt ceva utopic, noi, oamenii, le-am transformat in ceva ce trebuie castigat, meritat. La baza, ar trebui sa avem puterea sa iertam si sa nu ii judecam pe ceilalti. Daca am face asta mereu, desi stiu ca este foarte greu pentru noi toti sa facem asta, conceptul “sansa” n-ar mai exista.
T: Crezi ca noi suntem artizanii vietii noastre sau ca lucrurile functioneaza de fapt dupa un plan?
CI: Cred ca exista lucruri care ne sunt predestinate, cred in vieti anterioare si ca noi, insine,ne pregatim ce urmeaza sa traim intr-o viata viitoare. Si cred ca sufletul este ghidul nostru cel mai bun si aici ma refer la intuitie, in special. Sufletul stie ce este mai bine pentru noi si de ce avem nevoie, de fapt, sa facem pe lumea asta. Stelele si religia vin sa te ajute pentru a usura aceste alegeri.
T: Ce te enerveaza si ce te face fericit?
CI: Ma enerveaza din ce in ce mai putine lucruri:) Dar de cele mai multe ori ma enervez pe mine, pe greselile mele. Intalnesc fericirea si o traiesc foarte des, la toate intensitatile ei. Si ma bucur de ea pe cat de mult se poate:)
T: Care sunt lucrurile pe care le-ai invatat pana acum de la viata despre viata?
CI: Sa nu dam niciodata vina pe ea:)
T: Ce n-ai facut pana acum si ai fi vrut sa faci?
CI: Sa joc cateva mingi cu Roger Federer. Dar mai am timp:)
T: Ce-ti place la o femeie si ce nu suporti?
CI: Depinde de ea. Ce nu suport la una poate sa-mi placa foarte tare la alta. Si invers.
T: Ce sfat le-ai da femeilor despre barbati?
CI: Sa aiba rabdare cu noi:)
T: Transmite-le, te rog, un mesaj cititoarelor Tonica…
CI: Aveti grija de noi, barbatii:)
Text: Bianca Badescu