Alessandro Michele a construit colecția Valentino pentru primăvara-vara 2027 în jurul unei idei frumoase. Sună bine într-un eseu și ciudat într-un bilanț. Haina pe care nu o porți niciodată, spune el, are valoare tocmai pentru că rămâne posibilă. Duminică, 4 octombrie, show-ul Antibiblioteca a avut loc în sala de lectură din secolul al XIX-lea a Bibliotecii Sainte-Geneviève. Sala fusese golită de cititori și echipată cu lumini stroboscopice. Prin ea au trecut 80 de ținute.
Termenul îi aparține lui Nassim Nicholas Taleb. Eseistul l-a formulat pornind de la biblioteca lui Umberto Eco, cu aproximativ 30.000 de volume, multe necitite. În logica lui Taleb, cărțile necitite măsoară cât de mult nu știm încă. Michele a mutat ideea în garderobă. Notele spectacolului duc gândul mai departe: hainele pe care nu le vom purta niciodată, asemenea cărților rămase închise, vorbesc despre viețile pe care le-am fi putut trăi. Nu ca regret, ci ca promisiune.
Invitații au fost rugați să aducă o carte, urmând ca volumele să fie donate bibliotecilor locale. Cynthia Erivo a adus „Camera lui Giovanni” de James Baldwin. Clairo a venit cu „Covert Joy” de Clarice Lispector, Colman Domingo cu „Mastering the Art of French Cooking” de Julia Child. Alexander Skarsgård a lăsat o ediție suedeză de povești islandeze.
Michele a spus cu voce tare ce știe contabilitatea luxului
Valentino a încheiat 2025 cu venituri în scădere cu 15%, la 1,12 miliarde de euro. Casa a trecut de la un profit operațional de 31 de milioane de euro în 2024 la o pierdere de 103 milioane în 2025. Acționarii, Mayhoola, cu 70%, și Kering, cu 30%, au promis sprijin financiar suplimentar pentru 2026, după creșterea datoriei. Structura acționariatului nu se poate schimba înainte de 2028, iar opțiunea Kering de a cumpăra participația Mayhoola a fost amânată pentru 2029.
În acest context, elogiul hainei nepurtate admite două lecturi. Prima e romantică și îi aparține lui Michele. A doua e mai rece și, cred, mai exactă. Luxul a trăit dintotdeauna și din garderoba nefolosită. Rochia cumpărată pentru o ocazie care nu mai vine, geanta ținută în cutie, pantofii păstrați pentru o seară anume. O haină vândută și nepurtată rămâne, pentru o casă de modă, o haină vândută. Antibiblioteca descrie, fără să-și propună, o parte din mecanismul industriei. Problema lui Valentino apare când rafturile din magazine încep să semene cu biblioteca lui Eco: pline de lucruri pe care nu le ia nimeni.
Biblioteca a devenit club, și asta e partea cea mai sinceră
Primul look a fost o rochie neagră fără bretele, cu tiv volănat, purtată doar cu sandale subțiri și ruj roșu. A fost cea mai liniștită apariție a serii. Restul a venit pe fundalul piesei „Party” a lui Troye Sivan, difuzată în buclă și construită pe un sample din „Music” de Madonna. Corsete strâmte din mătase, în albastru, galben sau roz aprins, purtate cu fuste în culori opuse. O bustieră din dantelă verde-lime, cu peplum, peste o fustă creion lila. Dantelă cu tivuri din pene de struț. Rochii cardigan cu paiete și pene purtate cu șepci de baseball brodate „Villain Teen”, slogan apărut deja în Resort 2027.
Spre final, siluetele au căpătat volum. Un sacou verde-smarald lucios avea umeri construiți în maniera lui Claude Montana. Unele rochii foloseau plasă transparentă peste bust. Bărbații purtau sacouri la două rânduri, încheiate pe jumătate.
Pantalonii bufanți erau lăsați să se încrețească. Șorturile largi coborau pe șold până la lenjeria din mătase. Bijuteriile au făcut restul: coliere baroce aurii, perle supradimensionate, charm-uri acoperite cu cristale și șiruri lungi de mărgele în nuanțe de chihlimbar.
Michele a ocupat una dintre cele mai solemne săli de lectură din Paris ca să dea în ea o petrecere. Contradicția îi servește. Tema intelectuală funcționează ca alibi. Hainele arată unde îi stă de fapt interesul: în ieșirea în oraș, cu tot arsenalul ei de accesorii. Pentru clienta care cumpără o rochie de seară, vestea e bună. Pentru o casă care trebuie să vândă și ziua, e doar jumătate de răspuns.
Arhiva lui Garavani, citată pe sărite
Este primul prêt-à-porter prezentat de Valentino la Paris după moartea lui Valentino Garavani, pe 19 ianuarie 2026, la 93 de ani. Primul ready-to-wear de după dispariția fondatorului fusese însă colecția de toamnă, prezentată pe 12 martie, la Roma. Michele a răspuns moștenirii prin citate. O rochie roz de seară, cu trenă plisată și funde, trimitea vizual la ținuta lui Marilyn Monroe din „Diamonds Are a Girl’s Best Friend”. Finalul a fost o rochie lungă în roșul Valentino, cu o fundă neagră uriașă. E gestul cel mai recognoscibil pe care casa îl are.
Roșul și funda funcționează ca semnătură. O semnătură nu ține însă loc de propunere. Garavani și-a construit clientela pe promisiunea că rochia o face pe femeie să arate cel mai bine. Michele lucrează cu codurile lui ca un colecționar cu obiecte găsite. Le scoate din context, le amestecă, le pune lângă o șapcă de baseball. Rezultatul are umor. Are și un risc pe care Kering îl cunoaște din interior. Michele a condus Gucci aproape opt ani înainte să ajungă la Valentino, în martie 2024. Acolo, același vocabular a trecut de la explozie comercială la oboseală. Bijuteriile grele, straturile eclectice, sloganul ironic pe accesoriu sunt recognoscibile. S-a schimbat monograma.
Lucrul de mână are nevoie de cliente
Alegerea bibliotecii permite și o lectură mai generoasă. Michele devenise, cu doar câteva zile înainte, subiect de meme după reacția sa impasibilă la roboții umanoizi care au defilat la Vogue World: Milano. O sală plină de cărți tipărite, o donație de volume, haine cusute și brodate. Totul poate fi citit ca pledoarie pentru făcutul omenesc. Pledoaria e legitimă și la locul ei. Publicul care o aplaudă nu plătește însă pierderile casei.
Piesele care vor rezista sezonului se văd deja. Rochia neagră de la deschidere, costumul smarald și perechile corset-fustă cu contraste bine calculate au viață în afara podiumului. Altele vor trăi mai ales în imagini, exact cum permite chiar logica propusă de Michele. La intrare, invitații au lăsat câte o carte într-un recipient de sticlă. Valentino are nevoie ca, în primăvară, clientele să plece din magazine cu ceva în mână.
Sursă imagini: Valentino
