Culorile ne influenteaza psihicul

Culorile ne influenteaza psihiculNe nastem in alb si-n verde si crestem gandind la violet si auriu, ne odihnim sufletele in galben si roz pal si ne ascundem de accentele de maro sau gri. Si iubim mereu cate ceva, iubim in albastru si-n verde, in ciclamen si-n fucsia dorindu-ne sa iubim in rosu, rosu curat. Si frigul e negru si tabloul se intuneca cu un ton, si teama este gri petrol si atunci vrei sa stergi tot si sa o iei iar de la capatul verde si alb. Uneori viata se picteaza singura, iar pictorul nu este intotdeauna cel mai talentat. Suntem noi cei care trebuie sa invatam sa ii dam valoare.

Experimentele au aratat ca, intradevar, culorile exercita o influenta de intensitati diferite asupra psihicului uman.  Astfel de accente pe care cromatica externa le da trairilor noastre interne nu sunt insa aspecte general valabile, ci depind in mare masura de istoria personala, de  istoricul de relatie cu culorile pe care il are fiecare persoana in parte. Astfel definitia pe care ne-o ofera Dictionarul Explicatival Limbii Romane (Culoare, culori, s.f. Totalitatea radiatiilor de lumina de diferite frecvente pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra retinei o impresie specifica; aspectul colorat a corpurilor) se dovedeste a fi relativ incompleta.
 
Semnificatia culorilor nu este universal valabil
Exista un oarecare cod demonstrat statistic, simbolic al semnificatiilor culorilor sub aspect psihologic. Astfel verdele se poate asocia cu echilibrul psihic, galbenul cu ideea de liniste sau, rosul cu nevoia de iubire de pasiune de tandrete de ceea ce tine de partea de apropiere, inclusiv sexula, pentru ca albastrul sa vina ca o culoare a cunoasterii. Se poate spune ca aceste semnificatii capata o oarecare valoare de universal valabil. Insa aceasta valabilitate universala isi pierde din intensitate sau chiar isi modifica semnificatia in functie de fiecare persoana in parte.

Ne traducem prin culori
La modul general o stare de anxiatetate, de boala precum si o stare de doliu de tristete creeaza predispozitia de a alege pentru vestimentatie sau pentru spatiile de vietuire, culori inchise: bleumarin, marouri spre negru si gri. Prin urmare, starile interne ale persoanelor sunt evidentiate prin culorile pe care le aleg, dar nu in mod obligatoriu. Particularizand putem sa vedem ca lucrurile pot sa difere in functie de individ. De cealata parte a peletei cromatice avem culorile pale, deschise: nuante de mov, roz, lila. Acestea sunt in general asociate cu starea de armonizare si de deschidere, starea de bine. Culorile tari, tipatoare isi striga excentricitatea, nevoia de atentie, dorinta de a fi admirat, de a nu trece neobservat a celui care le alege din multimile de nuante. Acestea sunt directiile de interpretare ce pot fi considerate intr-o oarecare masura general valabile. Preferintele cromatice ale persoanelor se pot modifica insa in timp in functie de evolutia lor interioara.

Culorile in limitele apartenetei la cultura
Culorile sunt invatate si pot capata valabilitate universala, insa difera in particular de la cultura la cultura, de la sociatate la societate si de la individ la individ. Exista o particularizare pe persoane si exista si particularizare culturala. Pentru ca exista o istorie personala a fiecarui om, exista si o istorie a fiecarei societati unde intra si particularizarea culturala. Putem vorbi atat de o incarcatura culturala, o mostenire personala  pe care o luam prin originile noastre, prin apartenenta la o familie care ne transmite o serie de valori, cat si de un patrimoniu colectiv.

Text: Irina Chelarescu
Consultant: Psiholog Stefania Nita
Tel: 0721 207 728

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *