Copilăria în Tunisia și fascinația pentru Brigitte Bardot
Claudia Cardinale s-a născut pe 15 aprilie 1938 la Tunis, într-o familie de origine siciliană. Tatăl său era inginer la compania de căi ferate, iar mama, Yolande Greco, a crescut cei patru copii ai familiei. În adolescență, tânăra Claudia era fascinată de aura irezistibilă a lui Brigitte Bardot, idolul care i-a trezit dorința de a cuceri lumea filmului.
Deși acasă se vorbea siciliana, ea a studiat limba franceză, iar italiana avea să o învețe mai târziu, pentru a putea juca în marile producții.
Concursul care i-a schimbat destinul
La 18 ani, Claudia a câștigat titlul de „cea mai frumoasă italiancă din Tunis”, concurs organizat de Oficiul Cinematografic Italian. Premiul i-a adus un sejur la Mostra de la Veneția, unde a fost remarcată instantaneu de cineaști. Își dorea să devină învățătoare, însă întoarcerea din Italia i-a adus o avalanșă de propuneri. În cele din urmă, a acceptat să joace în Hoții de biciclete (1958) de Mario Monicelli, marcându-și debutul pe marele ecran.
Vocea răgușită și începuturile dificile
Farmecul Claudiei era irezistibil, însă vocea ei gravă și răgușită nu era pe placul producătorilor. În primii ani, filmele în care apărea o prezentau dublată. Abia în 1963, cu Opt și jumătate de Federico Fellini, publicul a putut auzi timbrul său inconfundabil. Tot atunci a început și prietenia sa cu doi titani ai cinematografiei italiene, Luchino Visconti și Fellini.
Într-un interviu acordat Le Monde în 2017, actrița povestea cum filma simultan la Opt și jumătate și Ghepardul, sub bagheta celor doi regizori rivali: „Visconti, riguros și meticulos, îmi vorbea în franceză și mă voia brunetă, cu părul lung. Fellini, dezordonat și lipsit de scenariu, îmi vorbea în italiană și mă voia blondă, cu părul scurt. Acestea au rămas cele mai importante două filme ale vieții mele”.
Bârfe, zvonuri și secrete
Pe măsură ce faima ei creștea, presa îi inventa povești de dragoste.
Claudia Cardinale a fost asociată cu Rock Hudson – o zvonistică dezmințită ulterior de actriță, care mărturisea că a acceptat tăcerea pentru a-i proteja cariera, într-o epocă în care homosexualitatea era stigmatizată.
Au circulat și zvonuri legate de Jacques Chirac, despre care se spunea că ar fi petrecut o noapte cu ea în momentul accidentului Prințesei Diana.
Dincolo de poveștile fabricate, realitatea fusese mult mai dură. În 1958, în perioada filmărilor la Hoții de biciclete, adolescenta Claudia a descoperit că era însărcinată. Mult mai târziu, avea să dezvăluie că fusese victima unui viol. Sub presiunea producătorului Franco Cristaldi, sarcina a fost ținută secret, iar nașterea a avut loc la Londra, în discreție absolută. Băiatul, Patrick, a fost crescut inițial de bunici și prezentat lumii ca fratele mai mic al Claudiei, adevărul fiind recunoscut abia șapte ani mai târziu.
Relația cu Cristaldi s-a transformat ulterior într-o căsătorie, însă distanța emoțională a rămas – actrița îl numea și atunci „domnule”. Divorțul a survenit în 1975.
Mai târziu, tatăl biologic a dorit să-și recunoască fiul, dar Patrick a refuzat.
Între ecran și zvonuri
Claudia Cardinale a fost partenera ideală pentru cei mai mari actori și regizori ai lumii. A strălucit pe ecran alături de Alain Delon, cu care a împărțit nu doar scene memorabile, ci și o prietenie de-o viață, marcată de respect și afecțiune.
A jucat alături de Jean-Paul Belmondo, cu care a păstrat mereu o legătură caldă, chiar și dincolo de platourile de filmare. Relația cu Marcello Mastroianni a fost la fel de trainică, transformându-se într-o complicitate elegantă, care i-a legat pe amândoi până la sfârșit.
Sub bagheta vizionară a lui Federico Fellini și a lui Luchino Visconti, Claudia Cardinale a trăit momente de creație intensă. Cu Fellini a împărtășit bucuria nebună a improvizației, iar cu Visconti, rigoarea teatrală și rafinamentul artistic.
Într-un interviu acordat pentru Le Monde în 2017, Claudia Cardinale își amintea de o perioadă nebună din viața sa, acea epocă în care îi avea alături pe Luchino Visconti și Federico Fellini – regizori legendari ai cinematografiei italiene, monștri sacri și rivali deopotrivă. „Acea vreme a fost de-a dreptul nebună. Filmam simultan la două producții ( Opt și jumătate și Ghepardul ). Visconti, riguros și meticulos ca un om de teatru, îmi vorbea în franceză și mă voia brunetă, cu părul lung. Fellini, dezordonat și lipsit de scenariu, îmi vorbea în italiană și mă prefera blondă, cu părul scurt. Acestea au rămas cele mai importante două filme ale vieții mele”, mărturisea ea.
Actrița recunoștea că avusese o legătură specială cu Visconti, pe care îl considera cel mai elegant și mai cultivat bărbat întâlnit vreodată. Povestea cum regizorul o invita deseori la cină și cum, cu un gest de rafinată galanterie, ascundea întotdeauna un mic dar sub șervețelul ei.
Dincolo de zvonurile despre iubiri ascunse, ea a rămas prietena acestor titani ai cinematografiei, construind alături de ei nu doar filme legendare, ci și legături care au dăinuit pentru totdeauna.
Marea iubire: Pasquale Squitieri
Adevărata ei poveste de dragoste a început odată cu întâlnirea regizorului napolitan Pasquale Squitieri. „A fost unica iubire a vieții mele”, mărturisea Claudia Cardinale în Corriere della Sera.
Cei doi au trăit împreună aproape trei decenii, iar actrița a jucat în zece dintre filmele lui Squitieri, printre care Lucia și golanii (1974), Afacerea Mori (1977), Corleone (1978) și Claretta (1984), rol care i-a adus premii importante. Cel pe care Claudia îl descria drept „un bărbat frumos, un seducător care cucerea actrițe italiene, franțuzoaice și americance deopotrivă”, i-a încredințat și rolul din Father, ultimul său film, lansat în 2011.
Într-un interviu pentru Le Monde din 2017, actrița povestea cum l-a găsit la New York: „Îl voiam cu orice preț. Când am aflat că era acolo, am luat avionul. Ajunsă la JFK, am sunat un prieten de-al lui și mi l-a dat la telefon. I-am spus: «Sunt la aeroport, vino să mă iei». Și a venit. Din acel moment, am trăit douăzeci și șapte de ani împreună”. Scenaristul și regizorul Pasquale Squitieri – marea iubire a vieții sale, care s-a stins în 2017 din cauza unei boli respiratorii.
Relația Claudiei cu fiica sa din aceasta relatie, Claudia Squitieri (născută în 1979), a fost însă una extrem de apropiată. Cele două au apărut împreună, în 2018, la Roma, la premiera filmului Rudy Valentino.
O avere impresionantă
Cariera impresionantă i-a adus nu doar recunoaștere artistică, ci și o avere considerabilă. Potrivit revistei americane People With Money, Claudia Cardinale s-a aflat în topul actrițelor cel mai bine plătite din lume, cu venituri estimate la aproape 46 de milioane de euro între martie 2020 și martie 2021.
Dincolo de câștigurile profesionale, actrița deținea un portofoliu imobiliar impresionant, precum și contracte publicitare importante, între care unul cu celebra marcă de cosmetice CoverGirls. În ansamblu, averea ei era evaluată la aproximativ 145 de milioane de euro.
O carieră plină de premii
Talentul Claudiei a fost răsplătit de cele mai prestigioase festivaluri. A primit Leul de Aur onorific la Veneția (1993), Ursul de Aur onorific la Berlin (2002), dar și Globurile de Aur pentru Claretta (1985) și Acte d’amour (1991). Franța a onorat-o la Victoires du cinéma français în 1963 și 1964. În 2020, revista People With Money o desemna una dintre cele mai bine plătite actrițe, cu o avere estimată la 145 de milioane de euro.
Angajamente civice și ultimii ani
Dincolo de glamourul cinematografiei, Claudia Cardinale a dedicat mult timp cauzelor umanitare. A fost ambasadoare UNESCO pentru bunăvoință, a sprijinit Amnesty International, copiii din Cambodgia, lupta împotriva violenței asupra femeilor și a distrugerii naturii, dar și campaniile anti-SIDA. În 2023, a fost creată Fundația Claudia Cardinale, menită să susțină tinerii artiști.
Stabilită în Franța alături de copiii săi, actrița s-a stins din viață la Nemours, în septembrie 2025, la 87 de ani. A rămas însă în memoria lumii drept o femeie de o frumusețe rară, o icoană a cinematografiei și o personalitate care a știut să transforme durerile personale în forță artistică.
Frumusețea naturală și lecția lui Visconti
Dincolo de frumusețea sa irezistibilă, Claudia Cardinale și-a clădit o carieră pe principii ferme și pe puterea de a spune „nu”. În memoriile sale, Moi, Claudia, toi, Claudia (1995), actrița a mărturisit că a refuzat întotdeauna nuditatea pe ecran, în ciuda insistențelor unor mari regizori. Richard Brooks ar fi vrut să îi smulgă bluza în Profesioniștii (1966), iar Sergio Leone a dorit să apară dezbrăcată într-o scenă de viol din A fost odată în Vest (1968). Răspunsul a fost de fiecare dată categoric: refuz.
Claudia Cardinale nu a apelat niciodată la bisturiu sau la produse artificiale. Zâmbetul ei radiant făcea să dispară imediat orice urmă a trecerii anilor. Ea mărturisea adesea că Visconti o învățase să își iubească ridurile, obligând-o, pe platou, să își încrețească sprâncenele – un gest menit să-i dezvăluie expresivitatea naturală și frumusețea autentică.
Foto Hepta
