Încă din antichitate, oamenii au încercat să combată transpiraţia şi mirosul neplăcut al acesteia, prin diferite metode, cea mai folosită fiind impregnarea cu parfum sau folosirea tampoanelor de transpiraţie.
Primul deodorant a apărut în anul 1888, iar primul antiperspirant datează din anul 1903, ambele fiind produse sub formă de pastă. Corpul nostru are mii de glande sudoripare, numite glande ecrine, peste tot, pe tălpi, pe palme, pe frunte, pe obraji şi la subsuori. Transpirația are rolul de a regla temperatura corpului prin eliberarea de căldură prin piele, în timpul exerciţiilor fizice, în timpul verii, în stres şi anxietate.
Deodorantul controlează numai mirosul corpului prin uciderea bacteriilor de pe piele, nu şi transpiraţia, iar antiperspirantul blochează transpiraţia neputând însă să estompeze şi mirosul acesteia. Folosirea acestora două împreună sau combinate în acelaşi produs, putând rezolva ambele aşteptări.
Când transpiram ne gândim că musai trebuie să apară şi mirosul neplăcut, însă transpiraţia nu are miros, mirosul neplăcut apare numai atunci când proteinele şi grăsimile din transpiraţie se combină cu bacteriile prezente pe piele în zonele cu predispoziţii: axilele şi zona inghinală.
Avantaje și dezavantaje
Deodorantul
Cel mai bun deodorant este cel natural, pe bază de plante, parfumat cu uleiuri esenţiale sau cel din ulei de nucă de cocos, însă este mai puţin eficient, dar recomandat pentru pielea sensibilă pentru că este mai puţin agresiv. Deodorantul nu conţine aluminiu însă conţine şi produse antibacteriene ca: alcool, ulei de cocos, amidon de porumb.
Deodorantul maschează mirosul dar nu opreşte transpiraţia. Stick-ul este de preferat spray-ului pentru că evită iritaţia. Optăm pentru deodorant atunci când mirosul neplăcut este predominat în comparaţie cu transpiraţia.
Antiperspirantul
Antiperspirantul blochează transpiraţia, nu înlătură mirosul acesteia dar îl atenuează. Principiul de blocare a transpiraţiei este blocarea glandelor sudoripare cu gelul format din transpiraţie şi sărurile de aluminiu conţinute de antiperspirant. Antiperspirantul este de dorit atunci când transpiraţia este abundentă. Antiperspirantul se poate folosi pe majoritatea zonelor afectate şi este recomandat să se folosească înainte de culcare pentru obţinerea unor efecte de durată. El trebuie ales în funcţie de necesităţi, pentru un număr de ore şi în funcţie de concentraţia de aluminiu, cea mai mică find de 10 %, aceste menţiuni găsindu-se pe etichetă produsului.
Opţiunile majoritare sunt combinaţia de deodorant –antiperspirant pentru că satisface cele două cerinţe: înlăturarea transpiraţiei, dar şi a mirosului. Împreună sunt mai eficiente şi de cele mai multe ori avem nevoie de amândouă. Împreună nu înseamnă că se aplică în acelaşi timp, pentru că antiperspirantul are nevoie de timp pentru a acţiona fără interferenţă cu deodorantul.
Pont
În concluzie se aplică cu 2-3 ore înainte antiperspirantul pe pielea curată şi uscată, apoi se aplică deodorantul. Şi deodorantele şi antiperspirantele pot provoca uşoare iritaţii ale pielii din cauza conținutului în parfumuri şi aluminiu. Aluminiul existent în antiperspirante este controversat, însă nu sunt dovezi clare că acesta provoacă cancer, deși multe companii au renunțat la folosirea lui în cosmetice.
Text: Dana Costea