Heliofobia, teama de stralucirea soarelui

Heliofobia, teama de stralucirea soareluiCu mult inainte de Grecia celor 6 Hipocrati, inscrisele indiene descriau „boli ale fricii” (danja), care erau legate de o temere intensa, nejustificata, fata de un obiect, animal sau culoare. Printre aceste „danja” care s-ar traduce prin „fobie”, existau si unele descrieri mistice ale fricii de soare, numita stiintific Heliofobie.

Heliofobia sau teama de stralucirea soarelui a fost modest descrisa de stiintele medicale, fiind considerata in mod gresit o forma de fotofobie (teama de oricare lumina), care apare in tetanos si schizofrenii. In plus, vracii evului mediu considerau heliofobia ca un simptom al vampirismului, situatie care a plasat teama de soare mai mult in planul paranormal, mistic si deci o zona dificil de patruns prin uneltele stiintei.

Teama de soare
In toamna anului 2000, antropologul englez Tobias K.Lanchet de la Univ. Cambridge descopera ca triburile Yaku si Ukur din insulele cu aceeasi denumire din Polinezia, heliofobia este foarte raspandita la varsta copilariei. Incercand sa-si explice acest fenomen, acesta studiaza neintrerupt timp de 4 ani in amanunt comportamentul si ritualurile triburilor Yaku si Ukur. Dr. Tobias constata in 2004 ca teama de stralucirea soarelui (heliofobia) este in realitate declansata de teama de stralucirea formelor concentrice ale ochilor umani. In realitate, in ambele societati tribale studiate in care aparea heliofobia, copiii de varsta frageda erau supusi unei initieri de lupta, fiind obligati sa infrunte privirea stralucind de furie a profesorului razboinic. Copilul asocia astfel oricare element stralucitor al formelor circulare cu ochii ce-i ofereau cele mai agresive provocari. Cercetarile ulterioare ale psiho-antropologilor britanici au demonstrat ca 90% dintre copiii europeni care sunt priviti in ochi foarte direct, de la mica apropiere, percep la nivel instinctiv acest lucru ca o agresiune. Deochiul nu este altceva decat reactia organica a copilului la agresiunea prin privirea directa in ochi. O mare parte dintre copiii care sunt priviti foarte des direct in ochi capata fobia pentru forme asemanatoare ochiului uman, adica forme stralucitoare, concentrice. Aceasta conduce in 3-4% din cazuri la ceea ce se numeste heliofobie, teama de soarele pe care in asociere instinctiva inconstienta apare ca un urias ochi agresiv.

Pericole ale manifestarilor heliofobiei si terapia
Cei care simt teama de soare pot manifesta o puternica reactie de atac de panica. Aceasta poate conduce la modificari circulatorii importante, de scurta durata dar violente, scazand rezistenta cardiaca la efort si crescand riscul la infarcte. Heliofobia poate antrena alte fobii, precum agorafobia (teama de spatii deschise), lisofobia (tema de a deveni nebun) ori tanatofobia (teama de moarte). Toate aceste trei fobii dezvoltate datorita heliofobiei pot conduce la nevroze ce pot evolua spre boli psihice mai grave. Este bine ca heliofobul sa petreaca cat mai mult timp pe marginea unui lac, unde caldura nu amplifica efectul fricii de soare. In plus, albastrul rece pe suprafete intinse are un efect aparte de inlaturare al fobiilor geometrice cum este heliofobia. Se recomanda purtarea ochelarilor de soare numai in clipele ce anunta aparitia declansarii crizei de fobie. Crizele de heliofobie se pot atenua foarte usor printr-o cura cu vitamine B de preferat naturale. Berea, de exemplu, este unul din medicamentele recomandate, doar in doze de 0,5-1litru pe zi, numai vara.

Text: Marius Radu, cercetator Academia Romana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *