INSUBORDONARE Ep.55

INSUBORDONÁRE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine;
neascultare; indisciplină. [Cf. fr. insubordination].

Sursa: Dicționar de neologisme

INSUBORDONÁRE s. f. nesupunere
la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)

Sursa: Marele dicționar de neologisme

INSUBORDONÁRE s. v. indisciplină,
neascultare, nedisciplină, nesupunere.

Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink

insubordonáre s. f. (sil. mf. -sub-) subordonare

Sursa: Dicționar ortografic al limbii
române
 

INSUBORDONÁRE
~ări
 f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori;
nesupunere; neascultare. /in- +
subordonare

Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române