Invidia Ep. 59


Deschide videoclipul

INVIDIÁ vb. tr. a
privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ◊ a râvni, a dori ceva străin. (< it.
 invidiare) 
Sursa: 
MDN ’00 (2000) |
Adăugată de
 raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink


INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. A
privi cu invidie pe cineva sau reușita, fericirea, calitățile altuia; a pizmui.
 Nu vrea să piardă favoarea, pentru care era invidiat, de a fi în
fiecare zi în preajma ei.
 CAMIL
PETRESCU, O. II 112.
 Oftează luni întregi că nu-și pot închiria casele
și invi­diază pe toți cei ce se mută.
 IBRĂILEANU,
SP. CR. 242. ◊
 Refl. reciproc. Îi vezi cum trec, cum se salută, cum se invidiază. C. PETRESCU,
C.V.
 164.
♦ A rîvni, a jindui, a dori ceva ce aparține altuia.
 Ceea ce invidiez eu la tine… este modestia. CARAGIALE,
O. III 215.
 Curte­zanii… invidiau pozițiunea și favorul în
care îl videau.
 NEGRUZZI,
S. I 107. – Pronunțat:
 -di-a. 
Sursa: 
DLRLC
(1955-1957)
 
| Adăugată
de
 LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

invidiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidiéz, 3 sg. și pl. invidiáză, 1 pl. invidiém (sil. -di-em); conj.
prez. 3 sg. și pl.
 invidiéze; ger. invidiínd(sil. -di-ind) 
Sursa: 
Ortografic (2002) |
Adăugată de
 siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

invidià v. a pizmui. 
Sursa: 
Șăineanu,
ed. a VI-a (1929)
 
|
Adăugată de
 blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink


INVÍDIE, invidii, s.
f.
 Sentiment
egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de
situația bună a altuia; pizmă. – Dinit.,
 lat. invidia. 

REALIZATOR: CORINA VOICU

OPERATOR: ANDREI LUPU

EDITOR: CATALIN MIRCEA

 

aprilie 25th, 2016 by tonica

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comentarii online. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate