LEGENDA SI REALITATE Ep.13


Deschide videoclipul

„Urzica“ (1948-1989)

„Urzica“ a fost o revista de satira si umor, care a aparut in perioada 1948-1989, publicand literatura umoristica si grafica satirica. Revista a fost infiintata in 1948, din„sarcina de partid“, de Aurel Baranga. „Urzica“ este una dintre aparitiile vremii comuniste, in care se glumeste pe seama celor de la putere si a conflictelor ce apar intre acestia. In revista erau accentuate unele dintre greselile sistemului, acestea fiind criticate intr-un mod ironic si amuzant. In primul numar, cei de la conducerea revistei isi justifica aparitia, nu pentru ca s-ar fi simtit obligati, ci pentru ca asa au facut si celelalte publicatii. Aceasta justificare apare intr-un articol program prin care se explica linia pe care vor merge: „Incredintati ca o revista de humor este, inainte de orice, un lucru foarte serios, nu ne abatem nici noi de la aceasta indatorire“. Revista a aparut bilunar in perioada 1949-1975, cu obiectivul de a ilustra lupta de clasa, lunar intre1975-1980 si o data la doua luni intre 1981-1989.

Redactor-şef a fost cunoscutul epigramist şi dramaturg Aurel Baranga. Deşi avea ca obiectiv să ilustreze lupta de clasă, satirizînd duşmanul capitalist şi pe tovarăşii care nu îndeplineau planul, revista a ascuns între paginile ei şi multe glume cu perdea, un umor de cea mai bună calitate care s-a întors împotriva celor ce-l cenzurau. În 1990, revista şi-a schimbat numele în „MOFTUL ROMÂN“, dar fără succesul de altădată.

MARII MAEŞTRI AI CARICATURII ROMÂNEŞTI sînt consideraţi: NellCobar, Eugen Taru, Mihai Stănescu, Constantin Ciosu, Octavian Andronic.

RECORDURI MONDIALE:

“Rege incoronat al caricaturii mondiale” , timisoreanul Ion Popa Popas a obţinut titlul de cel mai rapid caricaturist din lume, cu 131 de caricaturi făcute într-o oră, pe 17 octombrie 1995. Neagoe Gogu a reuşit, în decembrie 2006, să intre şi el în Cartea Recordurilor cu 1.300.000 de caricaturi lipite într-un film lung de doi kilometri.

Presa umoristică

De remarcat că apreciate sunt în epocă şi ziarele cu glume, cele care produc desfătarea şi care, sub forma satirei, a pamfletului, a glumei sunt criticate viciile şi tarele societăţii. Publicaţii ca cele ale lui C. Bolliac (1866-1877) sau ale lui B. P Hasdeu(1869) s-au caracterizat printr-o pronunţată atitudine de critică la adresa racilelor regimului politic existent la acea dată în România. Cea mai folosită formă de exprimare a fost satira incisivă, rareori abuzivă, cu adresare directă, ceea ce aatras şi atacurile la adresa lor şi a determinat existenţa scurtă în peisajul publicistic românesc.Ziarul cu glume versificate în care apărarea şi caricatura, „Cicala” (1865, Bucureşti)va fi întrerupt. În „Nichipercea” (1866) B. P. Hasdeu ataca acid adversarii săi politici.Reputatul enciclopedist îşi va continua atitudinea incisivă şi în „Satirul” (1866).„Ghimpele” lui G. Dem.Teodorescu (1866-1879) va fi continuat într-un stil ce va deveni proverbial odata cu “Moftul roman” al lui I. L. Caragiale .Anton Balabaşa vine să completeze tabloul satiric al vremii.Publicatia acestuia din urma cuprinde anecdote despre viaţa unor personalităţi, de la Mahomed al II-lea la Petru cel Mare, de la concursurile de câini şi şerpi şi chiar versuri populare, până la presa umoristică de certă valoare literară. Într-un timp revolut, istoria presei cunoaşte perioade de efervescenţă care au impus ziare de certă valoare şi mai ales cu un impact deosebit asupra societăţi dar şi perioade de căutări şi chiar oprelişti datorate cenzurii.Legea presei promulgate de Al. I. Cuza în martie 1862 proclamă libertatea oricui de a-şi exprima ideile prin presă, fără cenzură (art. 26 şi 27) şi recunoaşte oricărui cetăţean român dreptul de a fonda un ziar. Şi Constituţia din 1866 va consfinţi în art. 5 „libertatea presei…libertatea întrunirilor” şi va stabili că „nici un ziar sau publicaţiune nu va fi suspendat sau suprimat”.De la presa de informaţie la presa culturală şi la ziarul de opinie publică, publicistica românească a parcurs vârste care vor atinge apogeul de creaţie, vârsta maturităţii prin creaţia marilor scriitori publicişti Mihai Eminescu şi I. L. Caragiale.Sfârşitul veacului XIX va însemna TIMPUL MARILOR  PUBLICIŞTI, timp desăvârşit în veacul următor prin nume ca B. P. Hasdeu, I. Slavici, O.Goga, Pamfil Şeicaru, Mircea Eliade, G.Călinescu, Camil Petrescu, Brunea Fox, GeoBogza, O. Paler, Fanuş Neagu, Adrian Păunescu,etc.

Sursa : ro.scribd.com

Editor: Catalin Mircea

Operator: Silviu Crangureanu

Realizator  Corina Voicu

iunie 1st, 2015 by tonica

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Utilizam datele tale in scopul corespondentei si pentru comentarii online. Pentru a citi mai multe informatii apasa aici.

Sunt de acord cu politica de confidentialitate