Mario Vargas Llosa, unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii latino-americane și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2010, a murit duminică, 13 aprilie 2025, la vârsta de 89 de ani, în Lima, Peru.
El s-a stins înconjurat de familie, iar cauza morții nu a fost făcută publică. Conform dorințelor sale, nu a avut loc nicio ceremonie publică, iar corpul scriitorului a fost încinerat.
Copilărie printre povești și absențe
Există scriitori care par că și-au trăit viața cu intensitatea personajelor pe care le-au creat. Mario Vargas Llosa este unul dintre aceștia. Născut în 1936, în Arequipa, Peru, într-o familie în care tatăl era mai mult o amintire decât o prezență (până la un moment tensionat al regăsirii), Vargas Llosa a crescut printre povești și absențe. A copilărit în Bolivia, iar apoi în Peru, unde realitatea latino-americană i-a devenit inspirație perpetuă.
Dar biografia sa nu e doar o simplă înșiruire de date sau orașe. E o frescă vibrantă, colorată de contradicții și pasiuni – întocmai ca romanele sale.
Debutul unui maestru al ficțiunii
A început ca jurnalist, a fost corector, a tradus, a trăit prin cuvânt și pentru cuvânt. Romanul care i-a adus celebritatea, Orașul și câinii (1963), a fost un scandal în Peru, dar și o revelație în lumea literară internațională. Povestea unei școli militare unde brutalitatea este o formă de disciplină a lăsat cititorii fără suflare.
Au urmat capodopere: Casa Verde, Conversație la Catedrală, Mătușa Julia și condeierul, Războiul sfârșitului lumii, Sărbătoarea Țapului. Vargas Llosa a fost mereu atent la detaliul uman, la corupția puterii, la fragilitatea adevărului. A fost un cronicar al sufletului latino-american și un spirit european în același timp, cu un condei lucid, ironic, dar plin de o melancolie nobilă.
În 2010, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură – un omagiu meritat nu doar pentru virtuozitatea narativă, ci și pentru curajul de a se implica în viața cetății, fie ca jurnalist, fie ca politician (chiar și candidat la președinția Peru, în 1990).
Inima scriitorului: o carte deschisă
Dacă viața profesională a fost marcată de disciplină și rigoare, viața sentimentală a lui Vargas Llosa a avut accente de roman sud-american în toată regula. A fost căsătorit prima oară cu mătușa sa prin alianță, Julia Urquidi – cea care i-a inspirat romanul Mătușa Julia și condeierul. Relația lor, scandalizând familia și publicul, a fost intensă, dar s-a încheiat după câțiva ani.
A urmat un mariaj lung cu Patricia Llosa, verișoara lui primară, cu care a avut trei copii. Timp de decenii, părea că și-a găsit echilibrul. Dar în 2015, la vârsta la care alții își scriu memoriile, Vargas Llosa a trăit un nou episod pasional: a părăsit-o pe Patricia pentru nimeni alta decât Isabel Preysler – socialită filipineză și fostă soție a lui Julio Iglesias.
Relația lor a devenit rapid subiect de tabloide, mai ales că scriitorul părea renăscut în această poveste de dragoste târzie. Apărea în reviste glossy, participa la evenimente mondene, părea că își trăiește a doua tinerețe. Dar iubirea nu a fost eternă: în 2022, cei doi s-au despărțit discret, iar Vargas Llosa a revenit, parcă mai înțelept, la tăcerea paginii scrise.
Între ficțiune și luciditate
De-a lungul anilor, Vargas Llosa a rămas un scriitor implicat – critic față de dictaturi, fie ele de dreapta sau stânga, și mereu un apărător al libertății individuale. A locuit în Madrid, Paris, Londra, a fost cetățean al lumii, dar cu inima mereu vibrând la ritmul tumultuos al Americii Latine.
La peste 85 de ani, încă scria. Încă citea cu patimă. Încă își privea trecutul ca pe un roman în desfășurare. Mario Vargas Llosa nu e doar un nume pe o copertă – e un destin literar care a ars, a iubit, a greșit, a scris.
A trăit, în fond, ceea ce un personaj al său ar fi putut trăi – și poate puțin mai mult.
Foto Hepta