Pinacoteca București nu este doar o colecție alcătuită de specialiști și păstrată în depozitele unui muzeu. De la primele donații interbelice până la contribuțiile instituționale din prezent, patrimoniul său a fost construit prin gesturile colecționarilor, artiștilor, administrației locale și mediului privat. Din 10 septembrie, Palatul Suțu prezintă publicului 70 de lucrări intrate recent în patrimoniul Muzeului Municipiului București, într-o expoziție care readuce în discuție importanța unei galerii de artă a Capitalei.
Expoziția „Ecouri în patrimoniul contemporan: BCR și Pinacoteca București” va putea fi vizitată la Palatul Suțu în perioada 10 septembrie – 8 noiembrie 2026. Selecția cuprinde lucrări de pictură, sculptură și artă decorativă donate în 2025 de Banca Comercială Română și integrate în colecția Pinacotecii București.
Este prima contribuție instituțională de o asemenea amploare destinată Pinacotecii, potrivit Muzeului Municipiului București. Dincolo de valoarea celor 70 de obiecte, donația arată felul în care o colecție publică se poate dezvolta prin colaborarea dintre o instituție culturală și mediul privat.
Ce lucrări vor fi expuse la Palatul Suțu
Expoziția reunește creații semnate de artiști reprezentativi ai secolului al XX-lea, dar și de nume ale artei contemporane românești. Printre aceștia se află Milița Petrașcu, Gheorghe Anghel, Marius Bunescu, Ion Mândrescu, Florin Ciubotaru, Petru Lucaci, Alexandru Ghilduș și Teodor Vescu. În selecție se regăsesc „Peisaj cu biserica Radu Vodă” de Marius Bunescu, sculptura „Bivolar” de Ion Jalea și portretul „Florica Rădulescu” realizat de Milița Petrașcu. Lor li se alătură lucrări de Petru Lucaci și creații ale unor artiști activi în ultimele decenii.
Temele abordate sunt diverse, de la peisaj și natură până la figura umană, memorie și spațiul cotidian. Intenția curatorială nu este însă aceea de a prezenta noul fond separat de restul patrimoniului. Lucrările recent integrate vor intra într-un dialog cu piese din colecția istorică a Pinacotecii, punând în relație perioade, generații și limbaje artistice diferite.
Expoziția este curatoriată de muzeografii Ana Maria Măciucă-Pufu și Vlad Vieru și poate fi citită inclusiv ca o explicație vizuală a modului în care se formează patrimoniul unui oraș. O operă aflată într-o colecție corporativă dobândește, prin donație, un statut nou: este cercetată, inventariată, conservată și devine accesibilă publicului.
Cine construiește, de fapt, colecția de artă a Bucureștiului
Răspunsul nu se limitează la o singură instituție. Colecția Pinacotecii București a fost alcătuită în timp prin donații private, achiziții publice și transferuri de patrimoniu. Muzeografii și curatorii sunt cei care cercetează, documentează și pun lucrările în context, însă dezvoltarea fondului depinde de un ecosistem mai larg.
Actuala donație continuă, într-o formulă adaptată prezentului, o tradiție care a existat încă de la începuturile Pinacotecii. Instituția a fost fondată în 1933, în timpul administrației primarului Dem I. Dobrescu, și a fost deschisă oficial publicului pe 29 noiembrie în același an. Primul său sediu s-a aflat în imobilul care găzduiește astăzi Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. Două colecții private au avut un rol decisiv în constituirea patrimoniului: cea a magistratului Ioan I. Movilă și cea a sculptorului Filip Marin. În 1932, Emilia Margareta Marin a oferit municipalității o serie de picturi și sculpturi realizate de soțul său, Filip Marin. Câțiva ani mai târziu, în 1938, Elena Movilă a donat colecția de artă românească și universală alcătuită împreună cu soțul său.
Patrimoniul s-a dezvoltat și prin contribuții venite din partea Societății Tinerimea Artistică, a Automobil Clubului, a colecționarilor particulari și prin achizițiile realizate de Direcția culturală a Primăriei. Astfel, Pinacoteca a fost gândită încă de la început ca un proiect comun, aflat la întâlnirea dintre inițiativa publică și mecenatul privat.
Donația celor 70 de lucrări arată că acest model nu aparține exclusiv perioadei interbelice. O instituție privată poate contribui direct la îmbogățirea unei colecții publice, însă responsabilitatea nu se încheie odată cu transferarea obiectelor. Muzeul trebuie să le ofere condiții adecvate de păstrare, să le cerceteze și, mai ales, să creeze contexte în care publicul să le poată vedea.
Pinacoteca București cuprinde aproximativ 5.500 de lucrări
Colecția Pinacotecii este una dintre cele mai importante deținute de Primăria Capitalei. Conform datelor publicate de Muzeul Municipiului București, patrimoniul său cuprinde 2.543 de lucrări de pictură românească și europeană, 402 sculpturi, 87 de piese de artă decorativă și 2.425 de lucrări de grafică.
Printre artiștii reprezentați se numără Gheorghe Tattarescu, Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Marius Bunescu, Nicolae Dărăscu, Francisc Șirato și Rodica Maniu. Secțiunea de sculptură include opere de Filip Marin, Dimitrie Paciurea, Ion Jalea, Milița Petrașcu, Ion Irimescu, Gheorghe Anghel, Constantin Lucaci și Ovidiu Maitec.
Dimensiunea colecției face cu atât mai vizibilă una dintre problemele sale istorice: lipsa îndelungată a unui sediu permanent în care patrimoniul să poată fi prezentat coerent. În timpul regimului comunist, Pinacoteca a pierdut o serie de piese importante, iar după 1990 colecția a fost accesibilă mai ales prin expoziții temporare și selecții restrânse.
Pentru locuitorii orașului, asta înseamnă că o parte importantă din istoria artei românești a rămas, timp de decenii, mai degrabă o colecție inventariată decât o prezență constantă în viața culturală a Capitalei.
Palatul Dacia-România, viitorul sediu al Pinacotecii București
Sediul permanent al Pinacotecii urmează să fie amenajat în Palatul Dacia-România, situat pe strada Lipscani nr. 18-20. Clădirea, monument istoric de valoare națională, se află la intersecția străzilor Lipscani, Smârdan și Stavropoleos și a fost construită între 1882 și 1889 pentru Societatea de Asigurare Dacia-România. Municipalitatea a cumpărat palatul în 2013, iar în 2019 acesta a fost dat în administrarea Muzeului Municipiului București pentru amenajarea Pinacotecii. În aprilie 2026 a fost marcată oficial intrarea clădirii în șantier, prin începerea programului de restaurare și consolidare.
Proiectul are o valoare de aproximativ 88,29 de milioane de lei și urmărește consolidarea seismică, restaurarea și modernizarea clădirii. Lucrările sunt estimate să dureze aproximativ trei ani. La final, Bucureștiul ar trebui să primească o galerie permanentă capabilă să prezinte o parte semnificativă din patrimoniul său artistic, nu doar expoziții temporare alcătuite din câteva zeci de piese.
Importanța proiectului nu ține doar de recuperarea unei clădiri istorice. O colecție publică își îndeplinește pe deplin rolul atunci când poate fi văzută, cercetată și înțeleasă. Fără un sediu permanent, lucrările riscă să rămână cunoscute mai ales specialiștilor, chiar dacă aparțin, în esență, orașului și locuitorilor săi.
De ce Pinacoteca rămâne un proiect cultural esențial
Marile orașe își construiesc identitatea și prin muzeele lor. O pinacotecă municipală nu dublează rolul unui muzeu național, ci spune o poveste diferită: cum a colecționat orașul, ce artiști a susținut, ce gusturi au avut donatorii și ce imagini au fost considerate reprezentative pentru comunitate.
În acest sens, expoziția de la Palatul Suțu nu prezintă doar 70 de lucrări noi. Ea vorbește despre responsabilitatea de a transforma proprietatea în patrimoniu și patrimoniul într-o experiență accesibilă. BCR contribuie cu operele, Muzeul Municipiului București le conservă și le contextualizează, curatorii le integrează într-o narațiune, iar administrația locală trebuie să asigure infrastructura necesară expunerii lor.
Expoziția „Ecouri în patrimoniul contemporan: BCR și Pinacoteca București” va fi deschisă între 10 septembrie și 8 noiembrie 2026, la Palatul Suțu, pe Bulevardul I.C. Brătianu nr. 2. Programul de vizitare este de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00, ultima intrare fiind permisă la 17:30.
Sursă imagini: Muzeul Municipiului București, Wikipedia, A10 by Artmark
