Poate că pantalonii scurți revin în fiecare an odată cu vremea caldă, dar nu sunt neapărat alegerea unanimă a tuturor bărbaților. Imediat ce primele raze ale soarelui anunță vara, pantalonii scurți devin aproape omniprezenți. Fie că sunt în varianta subțire, largă sau clasică de tip chino, acest articol vestimentar polarizează în continuare opiniile. În timp ce unii apreciază confortul lor, alții îi consideră total nepotriviți.
O scurtă istorie a acestui articol vestimentar
Din punct de vedere istoric, pantalonii scurți nu au fost concepuți inițial pentru plimbările prin oraș. În unele state americane, purtarea lor de către bărbați a fost interzisă până în anii 1950 din motive de decență. În secolul al XVIII-lea, pantalonii scurți erau purtați în principal de școlari, modele largi inspirate din vestimentația aristocrației. La începutul secolului XX, au devenit populari datorită uniformelor cercetașilor create de Robert Baden-Powell în 1908. Mai târziu, bermudele au apărut în climatul tropical al Bermudelor, fiind adoptate de armata britanică pentru confort și răcoare.
În anii ’20 și ’30, bermudele au cucerit Statele Unite, devenind populare mai ales în rândul familiilor înstărite aflate în vacanță. Recunoașterea socială a venit definitiv în 1948, când revista Vogue a menționat pentru prima dată acest articol vestimentar.
În anii ’70-’80, după revoluția sexuală și cultul corpului perfect, actori celebri precum Arnold Schwarzenegger, Tom Selleck și John Travolta au promovat pantalonii scurți extrem de scurți, minishorts, asociindu-i cu masculinitatea robustă și musculoasă. Totuși, această moștenire culturală le-a adus pantalonilor scurți o reputație ambiguă.
Designerul Tom Ford declara în 2011 pentru AnOther: „Un bărbat nu ar trebui să poarte niciodată pantaloni scurți în oraș. Flip-flops și pantalonii scurți sunt acceptabili doar pe plajă sau pe terenul de tenis.”
O anumită idee despre masculinitate
Sociologul francez Virginie Le Corre sugerează că reticența față de pantalonii scurți are legătură cu imaginea corporală: „Purtând pantaloni scurți, bărbații își expun corpul și inevitabil se compară. Sunt suficient de musculoși? Prea slabi? Suficient de păroși? Bărbații tind să evite pantalonii scurți dacă nu se simt perfect confortabili cu corpul lor.”
Recent, actori precum Paul Mescal, Jacob Elordi, Pedro Pascal și Jeremy Allen White au fost văzuți frecvent purtând microshorts, pornind un adevărat trend în rândul Generației Z pe rețelele sociale. Acest trend a avut un impact semnificativ și în tribunele de la Openul Franței din acest an, fiind adoptat cu mândrie de personalități precum coaforul celebru Paul Duchemin, modelul Corentin Huard, actorul Jonathan Bailey și rapperul Tyler, The Creator.
O reputație proastă
Cu toate acestea, fenomenul întâmpină dificultăți în a fi acceptat în afara sferelor celebrităților și mediului digital. Virginie Le Corre explică această reticență astfel: „Întrebarea corectă este cine își poate permite să poarte pantaloni mini în public fără a fi criticat? De regulă, aceste persoane sunt celebrități. Paul Mescal arată grozav în minishort, dar nu sunt convinsă că un bărbat obișnuit ar primi același feedback pozitiv în public. În general, bărbații au mult mai puțină libertate vestimentară decât femeile.”
Astfel, indiferent de preferințe și tendințe, alegerea ideală pentru majoritatea bărbaților rămâne perechea clasică de pantaloni scurți: nici prea lungi, nici prea scurți, discreți și confortabili. Pantalonii scurți continuă să reprezinte un simbol al relaxării, dar și o expresie subtilă a unei masculinități asumate.
Foto Hepta