PRECAÚȚIE, precauții, s.
f. Atitudinea
celui precaut, măsură de prevedere; grijă, băgare de seamă, circumspecție,
prudență. Lipan se instală cu precauție numai pe trei
sferturi de scaun. C.
PETRESCU, C. V. 184. înțeleptul bătrîn coborî atent, cu mare precauție, scara mobilă a vaporului.BART,
E. 271. Niță se scoală încetinel și, cu cea mai mare
precauție iese; găsește, ușa sălii pe pipăite și coboară în curte. CARAGIALE,
O. I 298. – Variantă: precauțiúne (GALACTION,
O. I 104, C. PETRESCU, Î. I 14, GHICA, A. 742) s. f.
Sursa: DLRLC
(1955-1957) | Adăugată
de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
precaúție s. f. (sil. -ți-e), art. precaúția (sil. -ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) |
Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
precauțiune f. 1. ceeace se
face din prevedere; 2. circumspecțiune.
Sursa: Șăineanu,
ed. a VI-a (1929) |
Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
*precauțiúne f. (lat. prae-cáutio, -ónis. V. cauțiune).
Circumspecțiune, luare de măsurĭ ca să nu se întîmple ceva răŭ: a înainta cu precauțiune. A lua precauțiunĭ saŭ toate precauțiunile, a
te uĭta saŭ a te gîndi la toate căutînd să evițĭ întîmplările rele.
REALIZATOR: CORINA VOICU
OPERATOR: ANDREI LUPU
EDITOR: CATALIN MIRCEA