Yayoi Kusama, una dintre cele mai influente artiste contemporane, a murit pe 14 august 2026, într-un spital din Tokyo, la vârsta de 97 de ani. Decesul său a fost anunțat oficial pe 27 august de reprezentanții Yayoi Kusama Inc. și Yayoi Kusama Studio Inc. Cauza morții nu a fost făcută publică. Artista japoneză a continuat să picteze până în ultimele zile ale vieții, rămânând dedicată unei cariere care s-a întins pe mai bine de șapte decenii.
Cunoscută pentru bulinele sale, sculpturile în formă de dovleac și instalațiile „Infinity Mirror Rooms”, Yayoi Kusama a transformat experiențele personale, halucinațiile și dificultățile psihice într-un univers artistic recognoscibil în întreaga lume. Activitatea sa a inclus pictură, sculptură, performance, instalații, literatură, poezie, film și modă.
Copilăria și primele experiențe artistice
Yayoi Kusama s-a născut pe 22 martie 1929, în orașul Matsumoto din prefectura Nagano, Japonia. A crescut într-o familie înstărită, care deținea o pepinieră și comercializa semințe și plante. Florile, dovlecii și peisajele naturale întâlnite în copilărie aveau să reapară constant în creațiile sale.
Viața de familie a fost însă complicată. Kusama a vorbit despre relația dificilă dintre părinții săi și despre opoziția mamei sale față de dorința ei de a deveni artistă. Potrivit relatărilor sale, mama îi lua desenele și îi cerea să se pregătească pentru o viață convențională.
Încă din copilărie, Kusama a avut halucinații vizuale și auditive. Spunea că vedea modele care acopereau suprafețele, flori care îi vorbeau și puncte care se multiplicau până când păreau să o cuprindă și pe ea. A început să deseneze aceste imagini pentru a-și controla frica. Astfel au apărut motivele rețelelor și bulinelor care aveau să-i definească întreaga operă.
La 19 ani, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, a plecat la Kyoto pentru a studia Nihonga, un stil tradițional japonez de pictură. Kusama s-a simțit însă limitată de regulile acestei școli și a început să experimenteze cu abstracția, acuarelele, pastelurile și pictura în ulei.
Plecarea în Statele Unite
În anii ’50, Kusama a început să-i trimită scrisori artistei americane Georgia O’Keeffe, cerându-i sfaturi despre cum și-ar putea construi o carieră în Statele Unite. O’Keeffe i-a răspuns și a încurajat-o, iar corespondența lor i-a oferit artistei japoneze mai multă încredere.
În 1957, Kusama a plecat în Statele Unite și s-a stabilit inițial în Seattle, unde a avut o expoziție personală la Zoë Dusanne Gallery. În anul următor s-a mutat la New York, care devenise centrul artei avangardiste.
Primii ani petrecuți în oraș au fost dificili din punct de vedere financiar și emoțional. Cu toate acestea, Kusama a lucrat obsesiv și a început să creeze picturile din seria „Infinity Nets”. Pânzele de mari dimensiuni erau acoperite cu mii de mici arcuri pictate manual, fără un centru, un început sau un final evident.
Lucrările sale au anticipat o parte dintre preocupările minimalismului, în timp ce procesul repetitiv păstra o legătură cu expresionismul abstract. Prima sa expoziție individuală din New York a avut loc în 1959, la Brata Gallery, iar printre cei care i-au apreciat lucrările s-a numărat artistul Donald Judd.
Yayoi Kusama și avangarda newyorkeză
În anii ’60, Kusama a devenit o prezență importantă pe scena artistică din New York, alături de Andy Warhol, Claes Oldenburg, Allan Kaprow și Donald Judd. Fiind femeie, asiatică și venită din afara circuitelor occidentale dominante, s-a confruntat însă cu prejudecăți și cu dificultăți în obținerea aceleiași recunoașteri de care beneficiau colegii săi bărbați. Artista și-a extins practica dincolo de pictură. A realizat sculpturi moi, acoperind scaune, canapele și alte obiecte cu sute de forme textile falice. Seria, numită „Accumulations”, a fost descrisă de Kusama drept o modalitate de a-și confrunta frica de sex și de corpul masculin.
În 1965, a creat „Infinity Mirror Room—Phalli’s Field”, prima sa cameră cu oglinzi. Instalația conținea numeroase forme textile, multiplicate aparent la nesfârșit prin intermediul suprafețelor reflectorizante. Lucrarea a marcat începutul seriei „Infinity Mirror Rooms”, care avea să-i aducă faima internațională câteva decenii mai târziu.
Kusama a organizat și happening-uri, performance-uri cu pictură corporală și proteste împotriva Războiului din Vietnam. Participanții erau adesea acoperiți cu buline, simbol al conceptului său de „self-obliteration”, dizolvarea identității individuale într-un univers infinit.
În 1966, s-a prezentat neinvitată la Bienala de la Veneția și a amplasat în apropierea pavilionului italian instalația „Narcissus Garden”, alcătuită din aproximativ 1.500 de sfere reflectorizante. A încercat să vândă bilele vizitatorilor, gest prin care critica transformarea artei într-o marfă.
Revenirea în Japonia și problemele de sănătate mintală
În 1973, Yayoi Kusama s-a întors în Japonia. Acolo nu a primit inițial atenția de care se bucurase în cercurile avangardiste din New York. S-a confruntat cu probleme grave de sănătate mintală, iar în 1977 s-a internat voluntar într-un spital psihiatric din Tokyo, unde a ales să locuiască pentru tot restul vieții.
Studioul său se afla la mică distanță de spital, iar artista mergea acolo aproape zilnic pentru a lucra. A descris creația ca pe principala modalitate prin care reușea să gestioneze anxietatea, frica și halucinațiile. În această perioadă, Kusama a început să scrie romane și poezie. În 1983, a primit un premiu literar pentru romanul „The Hustlers Grotto of Christopher Street”. A publicat mai multe volume de ficțiune, o autobiografie și colecții de poezie.
Recunoașterea internațională
Cariera artistei a cunoscut o relansare majoră în anii ’90. În 1993, Yayoi Kusama a reprezentat oficial Japonia la Bienala de la Veneția, la 27 de ani după intervenția sa neautorizată din 1966. În pavilionul japonez a prezentat o cameră cu oglinzi și sculpturi în formă de dovleac.
Colaborările sale cu Louis Vuitton au confirmat această trecere a operei din spațiul muzeal în cultura vizuală globală. Inițiată în 2012, în perioada în care Marc Jacobs conducea direcția creativă a casei, relația a fost reluată în 2023 prin colecții care au transpus bulinele pictate, dovlecii și fețele artistei pe genți, accesorii și piese vestimentare. Proiectul i-a amplificat vizibilitatea dincolo de publicul artei contemporane și a arătat cât de recognoscibil devenise limbajul ei vizual, inclusiv în moda de lux.
Dovleacul, pe care Kusama îl asocia cu siguranța și confortul copilăriei, a devenit unul dintre simbolurile sale. Sculpturile galbene, roșii sau negre, acoperite cu buline, au fost expuse în muzee și spații publice din întreaga lume.
Începând cu 2009, artista a realizat seria „My Eternal Soul”, care a ajuns la aproximativ 900 de picturi până în 2021. Ulterior, a început o nouă serie, intitulată „Every Day I Pray for Love”.
Retrospectivele organizate de Tate Modern, Whitney Museum, Hirshhorn Museum și alte instituții importante au atras un public numeros. Camerele sale cu oglinzi au devenit extrem de populare și datorită rețelelor sociale, însă în spatele imaginilor spectaculoase se află teme profunde precum izolarea, moartea, iubirea, obsesia și dispariția sinelui.
În 2017, la Tokyo a fost deschis Muzeul Yayoi Kusama. Artista a primit numeroase distincții, printre care Praemium Imperiale, Ordinul Artelor și Literelor din Franța și Ordinul Culturii din Japonia.
Sursă imagini: Instagram @yayoikusamamuseum
