Fashion

Melisa Savu, designerul care merge pe firul societății

„Sunt un om care renunță foarte greu.” Melisa Savu a lăsat pictura pe plan secund la 16 ani, a tricotat prima rochie pentru Paris Fashion Week și a închis masterul UNArte cu o colecție despre firele care ne leagă.

8 minute timp de citire
Share on Facebook Share on WhatsApp


La Gala Moda UNArte din 26 iunie, printre cei 40 de absolvenți de licență și master prezentați pe Calea Griviței, Melisa Savu a închis masterul cu NID: Collected Self. Șapte ținute tricotate și croșetate, cu ațe libere și noduri la vedere. Savu citește relațiile dintre oameni ca pe o împletire de fire.

Experiențele comune se leagă, se tensionează, uneori se desfac. Haina înregistrează procesul, iar imperfecțiunea rămâne vizibilă pentru că așa arată natura umană. Am prins-o imediat după prezentare, încă în priză, cum spune chiar ea, scăpată de emoții și pregătită să se bucure de tot. Am continuat apoi discuția în scris, pe îndelete.

Pictura Melisa Savu pusă pe plan secund

Savu vine din pictură. A urmat un liceu de arte, cu numeroase cursuri în paralel, și l-a absolvit cu un atestat în pictură de șevalet. Cel mai greu moment al formării ei a venit înainte de admitere, când a decis să lase pictura pe plan secund. Explicația merită redată integral:

„Îmi era prea apropiată de suflet și îmi doream să rămână nealterată de compromisurile pe care, uneori, trebuie să le faci dacă vrei să fii prosper financiar într-un domeniu creativ.”

A ajuns la UNArte la 16 ani, adusă de prieteni din liceu care îi povestiseră despre pregătirile de vară. În prima zi, planșa ei a fost criticată. A refăcut-o cu încăpățânare, iar planșa a devenit apoi exemplu pentru candidații următori. Episodul i-a dat încredere și un reflex care o definește și azi. Pe atunci credea că a fi designer înseamnă creativitate și construirea unor povești. Masterul i-a arătat restul: dimensiunea de business și complexitatea tehnică a hainei.

Spune că fiecare moment de cumpănă o va face să aleagă din nou acest domeniu. Tot masterul a învățat-o să se autoevalueze obiectiv. Știe ce are de îmbunătățit și care îi sunt punctele forte. În primii ani se descuraja din cauza lipsei abilităților tehnice. Astăzi vede lucrurile mai limpede: ceea ce iese din facultate sunt prototipuri, iar rolul lor este să demonstreze felul în care gândește un absolvent, înainte de orice standard de runway.

Șapte ținute, o singură teză

Colecția se citește ca o biografie afectivă în șapte capitole. Primul look este un ansamblu feminin, în care rochia simplă din tricot susține fusta cu elemente plastice.

Al doilea aduce o coliziune între extreme, rezolvată în partea superioară a ținutei. Aici stă și piesa preferată a autoarei, prima creată pentru colecție: puloverul colorat care leagă degradarea de abundență, cromatic și textural.

Al treilea look pune rigiditatea cromatică lângă fluiditatea formei și scoate în față fusta. Al patrulea marchează relaxarea, momentul în care corpul poartă la vedere ceea ce simte.

Al cincilea echilibrează feminitate, protecție și fluiditate, cu un accesoriu de cap care trimite discret la o cască.Al șaselea este respiro-ul colecției: personajul pleacă în lume cu o traistă plină de emoții.

Al șaptelea înseamnă eliberarea. Firele devin șnururi care accesorizează corpul, iar cuibul de pe cap prinde contur ca simbol al unei forțe interioare.

Ideea a pornit dintr-un curs opțional de pictură, urmat în primul an de master. Savu a portretizat atunci trei persoane cu care are relații diferite de apropiere, gradând realismul și gestul pensulației după intimitatea fiecărei legături.

Exercițiul i-a arătat cât de mult o interesează felul în care evoluează relațiile și urmele pe care le lasă în noi. De aici, nodurile aparente au căpătat statut de teză:

„Imperfecțiunile fac parte din tot ceea ce facem. Faptul că aleg să le las vizibile îl invită pe privitor să înțeleagă că un fir sau un nod care pare nelalocul lui nu înseamnă destrămare, ci face parte din viață, la fel cum fac parte și momentele spectaculoase sau aparent perfecte.”

Damian Hanganu, designerul care a coborât bârfa pe fundul mării


Mașina veche de tricotat

Practica din spatele colecției are o istorie scurtă și intensă. Savu tricotează de aproximativ un an, la o mașină veche. Prima piesă tricotată, o rochie, a apărut în prezentarea de la Mercedes-Benz Paris Fashion Week, în cadrul concursului Next Generation. NID: Collected Self este a doua colecție în care integrează tehnica, de data aceasta extinsă la mai multe piese și la accesoriile de cap croșetate.

Vorbește despre meșteșug în termeni de temperatură: un spirit natural, o căldură aparte, transpuse mai departe în design. Procesul lent a funcționat și ca autoportret. A descoperit că este răbdătoare și că învață enorm din greșeli. Îi este greu să urmeze reguli în zona creativă, dar determinarea și spiritul de observație o ajută să deprindă tehnici noi.

Repetitivitatea tricotajului îi oferă liniște și o echilibrează în perioadele haotice. Nu are un proces fix. Pornește uneori de la materiale, alteori de la o tehnică, alteori desenează încontinuu până înțelege ce vrea să exprime. Imaginile o inspiră și o încurcă în egală măsură, așa că reduce totul la esență. Accesoriile de cap au devenit între timp teritoriul ei cel mai personal:

„Accesoriile de cap sunt locul în care găsesc un refugiu pentru latura mea plastică. Pentru mine, ele simbolizează forță, identitate și protecție și au rolul de a defini povestea fiecărei ținute.”

Îndoiala ca structură

La întrebarea despre îndoieli, răspunde fără protocol.

„Da, am mereu îndoieli. Aș putea spune că aprecierile sunt cele care mă fac să continui, dar nu ar fi adevărat. Este, pur și simplu, parte din structura mea. Așa m-am format și nu mă pot imagina făcând altceva. Sunt un om care renunță foarte greu.”

Formarea ei ține de echilibrul dintre autoanaliză și interacțiunea umană, tema disertației. Școala rămâne, în lectura ei, spațiul unui schimb de informații, cu profesori, colegi și tehnicieni. Important este să fii prezent.

Spune că asta și-ar fi dorit să învețe mai devreme. Se gândește la un al doilea masterat, pe modă, publicitate și consum, la Facultatea de Jurnalism, atrasă de partea de documentare. În paralel vrea să dezvolte accesoriile de cap, devenite pasiunea ei cea mai mare, și speră la o revistă de modă.

Proiectul de disertație i-a schimbat seriozitatea cu care privește conceperea unui veșmânt și felul în care înțelege o prezentare în ansamblu. A învățat și când să ceară ajutor. Își dorește ca piesele ei să ofere curaj și confort în același timp, fără ca purtătorul să ascundă sau să expună mai mult decât vrea.

„Moda este un domeniu complex, iar cel mai important lucru este să fii conștient de ceea ce alegi să transmiți mai departe.”



REVISTELE NOASTRE
Mergi la început Back to top