Hainele sunt, în mod normal, punctul în jurul căruia se construiește o colecție. Restul vine după. Muzica creează atmosferă, decorul completează prezentarea, iar spațiul devine fundalul în care toate acestea se întâlnesc. Laura Lazăr schimbă această ordine în Eternals.
„Încă de la început, când a apărut ideea Eternals, Vicențiu a simțit că este momentul perfect pentru a lansa o melodie împreună cu Corina. Știam că îmi doresc ca ei să fie pe scenă și speram ca acesta să fie momentul în care vor avea prima lor melodie împreună. Așa au apărut primele acorduri, inspirate de lumea care începea să prindă contur. Recunosc că, în ultimele săptămâni, am ascultat această piesă pe repeat. De fiecare dată când o auzeam, aveam sentimentul că ascult coloana sonoră a unei lumi pe care am purtat-o mult timp în suflet și pe care, în sfârșit, o vedeam cum prinde viață. Iar când Corina și The Speakers au urcat pe scenă și au început să cânte, am simțit că totul este exact acolo unde trebuia să fie, iar eu m-am rupt de tot și m-am bucurat de moment.”
Laura Lazăr
Colecția nu este construită în jurul pieselor vestimentare, ci în jurul unui proces creativ care trece prin muzică, instalație și text înainte să ajungă la modă. Hainele rămân importante, dar nu mai sunt singurul limbaj al proiectului. Tocmai această schimbare de perspectivă face ca Eternals să vorbească mai degrabă despre autor decât despre obiectele pe care le prezintă.
Colecția începe acolo unde moda lipsește
Primul lucru pe care îl aflăm despre Eternals nu este legat de o croială, un material sau o direcție estetică. Laura Lazăr spune că proiectul a început după o seară petrecută în Club Control. Două concerte au fost suficiente pentru a pune în mișcare un proces creativ rămas în pauză aproape cinci luni. Detaliul nu apare în atmosferă ca o simplă amintire personală. Explică mecanismul după care designerul spune că își construiește toate colecțiile. Muzica vine prima. Hainele apar mai târziu.
Ordinea aceasta schimbă și felul în care poate fi privit proiectul. În loc să folosească muzica drept sursă de atmosferă pentru prezentare, Laura Lazăr o transformă în punctul de plecare al întregului proces creativ. Diferența poate părea subtilă, dar mută accentul de pe rezultat pe ceea ce îl face posibil. Eternals nu încearcă să explice cum arată o colecție. Încearcă să arate de unde apare ea.
Manifestul confirmă aceeași direcție. Muzica este descrisă drept sursa creației, moda drept forma pe care aceasta o capătă, iar sculptura drept expresia permanenței. Cele trei nu sunt prezentate ca discipline independente și nici ca un exercițiu de interdisciplinaritate. Funcționează ca etape ale aceleiași idei. Emoția se transformă în imagine, imaginea capătă formă, iar forma încearcă să rămână dincolo de momentul prezentării.
Există aici o decizie care spune mai multe despre Laura Lazăr decât despre Eternals. Designerul nu începe prin a vorbi despre haine. Începe prin a vorbi despre creație. Pare o diferență de nuanță, dar schimbă complet centrul de greutate al proiectului. Dacă hainele ar fi fost miza principală, restul elementelor ar fi rămas simple completări. În Eternals, ele sunt parte din aceeași construcție și au aceeași importanță.
De ce un podium nu ar fi fost suficient
Din această logică apare și alegerea unei instalații artistice. Nu este o încercare de a transforma prezentarea într-un spectacol și nici o soluție prin care colecția să iasă în evidență. Instalația rezolvă o problemă simplă. Un podium poate arăta rezultatul. Nu poate arăta procesul.
Instrumentele muzicale marchează locul din care începe inspirația. Hainele reprezintă momentul în care aceasta capătă formă. Statuia vorbește despre permanență, iar lanțurile care unesc toate aceste elemente sugerează legăturile dintre iubire, memorie și creație. Privite separat, sunt obiecte. Privite împreună, explică felul în care Laura Lazăr își înțelege propriul proces creativ. Instalația nu concurează cu hainele și nici nu încearcă să le explice.
Designerul spune că piesa s-a dezvoltat în paralel cu Eternals și că a devenit, treptat, coloana sonoră a universului pe care îl construia. Detaliul schimbă felul în care poate fi privită întreaga colaborare. În mod obișnuit, un artist este invitat să completeze atmosfera unui eveniment. Aici, muzica și colecția cresc împreună. Niciuna nu încearcă să o susțină pe cealaltă. Ambele răspund aceleiași surse creative.
Este una dintre puținele decizii care nu caută efectul imediat. Colaborarea nu apare ca un exercițiu de imagine și nici ca o asociere construită pentru vizibilitate. Are sens doar în interiorul proiectului. Scoasă din acest context, și-ar pierde o parte din semnificație. Tocmai de aceea funcționează.
Instalația nu completează colecția
Dacă muzica explică locul din care pornește Eternals, instalația explică de ce proiectul nu putea fi prezentat printr-un format convențional. Un podium ar fi fost suficient pentru a arăta hainele. Nu și pentru a explica mecanismul care le-a generat.
Este una dintre deciziile cele mai coerente ale proiectului. Laura Lazăr nu schimbă forma prezentării pentru efect vizual, ci pentru că fiecare element trebuie să participe la aceeași poveste. Instrumentele muzicale indică începutul procesului creativ.
Hainele marchează momentul în care inspirația devine obiect. Statuia vorbește despre permanență, iar lanțurile care leagă toate aceste componente sugerează continuitatea dintre experiență, memorie și creație. Privite separat, sunt simboluri. Împreună, descriu traseul unei idei.
În multe prezentări de modă, scenografia funcționează ca decor. Poate susține atmosfera, poate accentua o direcție estetică, dar rareori schimbă felul în care este citită colecția. În Eternals, raportul se inversează. Instalația nu însoțește hainele. Le oferă cheia de lectură.
Când toate piesele se așază
Aceeași disciplină se regăsește și în felul în care este construit întregul spațiu. Club Control nu apare doar ca locul în care are loc evenimentul. Este locul în care povestea începe și locul în care aceasta se întoarce. Alegerea nu este întâmplătoare. Închide cercul deschis în seara în care muzica a repornit procesul creativ și transformă spațiul într-o parte a narațiunii.
Proiecțiile inspirate de un castel gotic, versurile imprimate pe vinil și fiecare intervenție vizuală urmăresc aceeași direcție. Niciun detaliu nu încearcă să funcționeze independent. Toate revin la aceeași idee formulată încă din manifest: creația nu este un moment, ci un traseu.
Coerența este, probabil, cea mai reușită calitate a proiectului. Eternals nu încearcă să spună mai multe lucruri în același timp. Revine constant la aceeași observație și o dezvoltă prin medii diferite. Muzica spune ceea ce hainele nu pot spune. Instalația explică ceea ce muzica lasă deschis. Spațiul completează ceea ce niciuna dintre ele nu poate transmite singură.
Personajele contează la fel de mult ca obiectele
Același principiu explică și alegerea celor cinci care apar în prezentare. Laura Lazăr nu vorbește despre modele și nici despre imaginea lor. Le descrie drept oameni care au însoțit-o în proiectele sale și care au acceptat să intre, de fiecare dată, în universurile pe care le construiește. Diferența nu este de vocabular. Schimbă rolul pe care îl au în prezentare.
Hainele nu sunt expuse pe siluete neutre, ci pe personaje care există deja în interiorul poveștii. De aceea, machiajul, lacrimile modelate din ceară, coafurile și manichiurile elaborate nu funcționează ca exerciții de styling. Ele contribuie la aceeași identitate vizuală și evită să transforme prezentarea într-o succesiune de imagini fără legătură între ele.
Mai aproape de un autor decât de un brand
Există un moment în evoluția multor designeri în care colecțiile încetează să fie singurul mod prin care își exprimă identitatea. În cazul Laurei Lazăr, Eternals lasă impresia că acest moment începe să se contureze acum.
Proiectul nu urmărește să demonstreze cât de spectaculoasă poate fi o prezentare și nici să transforme fiecare element într-un punct de atracție. Dimpotrivă. Toate deciziile par să evite autonomia. Muzica are nevoie de instalație. Instalația are nevoie de haine. Hainele au nevoie de povestea care le precedă. Fiecare componentă există doar prin relația cu celelalte.
Aici cred că se află și diferența dintre Eternals și multe prezentări construite în jurul unei singure imagini memorabile. Laura Lazăr nu pare preocupată să creeze un moment care să circule pe rețelele sociale desprins de context. Încearcă să construiască un univers care își păstrează sensul doar dacă este privit în întregime.
Eternals nu este o colecție despre modă
La final, Eternals ridică o întrebare care depășește proiectul în sine. Ce se întâmplă atunci când hainele nu mai sunt suficiente pentru a exprima ceea ce un designer încearcă să spună?
Răspunsul Laurei Lazăr nu vine sub forma unui manifest și nici a unei declarații despre viitorul modei. Vine prin felul în care este construit întregul proiect. Muzica nu însoțește colecția. Instalația nu funcționează ca decor. Spațiul nu este doar locul în care are loc prezentarea. Toate apar pentru că hainele nu mai pot purta singure întreaga poveste.
“Suntem eterni atunci când creăm.
Suntem eterni atunci când iubim.
Suntem eterni atunci când construim.
Suntem eterni atunci când ne urmăm chemarea.
Suntem eterni atunci când ne creăm propria lume.
Aceasta este esența Eternals.“
