Show-ul a început cu o voce în difuzoare. Zeițele reprezintă visul, devotele întruchipează viața, iar magia Alta Moda se naște la întâlnirea dintre ele. Premisa poate suna teatral, dar seara de luni a onorat-o.
A paisprezecea ediție a proiectului s-a întors la Taormina, unde totul a început în 2012, iar revenirea a avut ceva dintr-o sărbătoare de familie: aceeași casă, aceleași cliente devenite între timp prietene, aceeași Sicilie ridicată la rang de mit personal. Dolce & Gabbana nu mai caută insula. O cunosc pe de rost. Iar când o recită, o fac cu un atelier în spate pe care aproape nimeni în modă nu îl mai are.
Despre decor merită povestit puțin, pentru că el a dus greul serii. Radicepura, parcul botanic al familiei Faro de pe versanții Etnei, are deja sute de specii. Nu le-a fost de ajuns. Designerii au adus zeci de mii de plante în plus, trandafiri, hortensii, petunii, până când grădina a căpătat ceva halucinant, o abundență în care nu mai știai unde se termină scenografia și unde începe natura. Invitații își căutau locurile printre modele care pozau răsărind din straturile de flori, tolănite pe canapele vechi sau tronuri vegetale. Rar se mai vede în modă atâta plăcere pură a punerii în scenă.
Pe aceeași proprietate stă casa în care Coppola a filmat răzbunarea tânărului Vito Corleone. Nimeni nu a pomenit-o. De înțeles, până la urmă. Mafia nu vinde rochii. Olimpul, da.
O oră, o sută de ținute și o arhivă vie
Defilarea a durat aproape o oră, cu o sută de ținute, iar modelele erau strigate pe nume, Camilla, Claudia, Anna, ca la prezentările de salon de acum șaizeci de ani. Gestul spune ceva frumos despre proiect: aici hainele se prezintă femeilor, una câte una, fără graba podiumurilor de la Paris. Ce s-a văzut a fost vocabularul complet al casei, stăpânit la nivel de virtuozitate. Văduve siciliene în dantelă neagră, semnătura istorică.
Siluete gen Marchesa Casati, mătăsuri și catifele în pasteluri de înghețată. Rochii de bal cu volume à la Charles James, pictate manual într-o tehnică ce trimitea direct la colecția de debut.
Și flori peste tot, rozete tridimensionale, intarsii în blană, un corsaj-petală din care se revărsau pistiluri cu cristale.
Un detaliu completa tabloul la San Domenico Palace, unde cu o seară înainte fusese prezentată bijuteria. Casa expusese acolo rochiile din 2012, cele cu flori pictate manual. Arhiva în vitrină, noutatea pe podium, la câțiva kilometri una de alta. Dialogul dintre ele arată cât de coerent a rămas proiectul în paisprezece ani. Arată, în egală măsură, cât de aproape de punctul de plecare a rămas ideea. Pentru clientele care au trăit debutul, exact această fidelitate e promisiunea. Cine caută ruptură și risc se uită, oricum, în altă parte.
A existat și un moment de biografie proaspătă, poate cel mai comentat al serii. Léonie Cassel, fiica Monicăi Bellucci, șaisprezece ani, a deschis show-ul la primul ei drum pe podium. Clientele cresc împreună cu casa, fiicele lor intră în poveste, iar Alta Moda își scrie singură continuarea. În public, peste 300 de clienți și invitați, printre care Jennifer Lopez și Christian Bale.
Mâna care nu se poate copia
Partea tehnică merită descrisă separat, pentru că ea rămâne argumentul suprem al proiectului. Rochia-buchet a serii era lucrată în intarsie micro-drapată, fâșii de șifon de mătase pliate și fixate manual după anatomia reală a florilor, cu un efect pictural pe care fotografia abia îl prinde.
Altă creație transpunea porțelanul de Capodimonte în duchesse și gazar, cu elemente de porțelan veritabil aplicate pe țesătură, modelate după tehnicile vechilor manufacturi. Pentru acest tip de muncă nu există scurtături, iar Alta Moda funcționează astăzi ca unul dintre puținele refugii ale ei.
Domenico Dolce a povestit la cina de după show că primele trei sezoane nu au vândut nicio rochie, deoarece lumea credea că e o petrecere.
„Alta Moda pentru mine nu e marketing. E viață. E amore.”
Azi vânzările susțin cinci zile de evenimente și un show de ready-to-wear anunțat deja pentru septembrie. Amore cu bilanț pozitiv.
Și totuși ceva lipsea, iar acel ceva se numește risc. O colecție care își citează debutul, arătată chiar în locul debutului, unor cliente care erau acolo și prima dată, nu mai e creație. E ritual de confirmare. Frumos oficiat, dar ritual.
Orașul dă monumentele, plaja plătește nota
Partea economică nu se mai ascunde după perdea. Casa finanțează restaurarea Villei Comunale „Parco Trevelyan” și decorațiunile de Crăciun ale Taorminei pentru 2026, iar în schimb primește orașul pe post de platou. Fisura a apărut la Isola Bella, unde operatorii balneari au reclamat restricțiile de acces impuse de pregătirea petrecerii finale. E genul de frecuș inevitabil când un eveniment de asemenea anvergură se așază peste un oraș viu, și probabil o negociere care se va rafina la edițiile viitoare.
Marți seară urmează Alta Sartoria, în Teatrul Antic, între Etna și mare. Femininul se poate judeca de pe acum, și se judecă în favoarea casei. Nimeni nu execută fantezia siciliană ca Dolce & Gabbana, iar la Radicepura au demonstrat-o cu o generozitate greu de egalat. Dacă următorul pas va aduce și o idee cu adevărat nouă, întoarcerea acasă va fi fost mai mult decât o aniversare reușită.
Sursă imagini: Tonica, Dolce&Gabbana, Instagram @jlo
