REMÍZĂ, remize, s. f. I.
1. Situație în care doi șahiști angajați într-o partidă amicală sau oficială
consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partidă de șah terminată la
egalitate. 2. Formă
de retribuire (în comerț) potrivit căreia lucrătorii primesc pentru munca
prestată o sumă de bani calculată în funcție de volumul vânzărilor, cumpărărilor,
contractărilor etc. pe care aceștia le efectuează; (concr.) sumă de bani
acordată în acest fel. II.
1. Construcție prevăzută cu instalații de spălare și ventilare,
precum și cu un mic atelier de reparații, folosită pentru adăpostirea
vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Mic
petic de pădure sau de tufișuri plantat cu scopul de a servi ca adăpost pentru
vânatul mic. – Din fr. remise.
Sursa: DEX ’98 (1998) | Adăugată de C_Taut | Semnalează o greșeală | Permalink
remíză s.
f., g.-d. art. remízei; pl. remíze
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
REMÍZĂ s.
v. comision.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
REMÍZĂ ~e f. 1) (la
șah) Situație în care partenerii consimt reciproc asupra unui rezultat
de egalitate. 2) (în comerț) Remunerație sub forma unei cote procentuale acordate lucrătorilor,
în funcție de volumul mărfurilor vândute. 3) Construcție destinată vehiculelor,
mașinilor agricole etc., prevăzută cu instalație de spălat și cu un mic atelier
de reparații. 4) Porțiune dintr-o pădure care servește ca loc de adăpost pentru
vânat. /<fr.</fr. remise, germ. Remise
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
REMÍZĂ s.f. I. 1. Partidă
de șah în care nici una dintre părți nu câștigă. 2. Formă
de retribuire a muncii potrivit căreia pentru munca prestată se acordă o cotă
procentuală. ♦ Comision dat la o vânzare, la o cumpărare
etc.; reducere, rabat. II.
1. Construcție pentru adăpostirea vehiculelor, a locomotivelor etc. 2. Pădurice
care servește ca loc de adăpost pentru vânat. [< fr. remise].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
REMÍZĂ s.
f. I. 1. partidă de șah în care cei doi jucători consimt reciproc la
un rezultat de egalitate. 2. formă de retribuire a muncii sub formă de cotă
procentuală în funcție de munca prestată și rezultatele obținute. 3. operație
financiară de achitare a unei datorii în străinătate prin transmiterea către un
creditor a unui document de plată. ◊ comision; reducere, rabat. II. 1. clădire
destinată pentru adăpostirea (auto)vehiculelor rutiere, mașinilor agricole,
locomotivelor etc. 2. pădurice care servește ca loc de adăpost pentru vânat.
(< fr. remise)
Sursa: MDN ’00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink
REMÍZĂ1, remize, s.
f. 1. (La
jocul de șah) Partidă la sfîrșitul căreia nici una din părți nu cîștigă, fiind
la egalitate. 2. Comision;
rabat, reducere a unei datorii.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
REMÍZĂ2, remize, s.
f. 1. Construcție
pentru adăpostirea vehiculelor, a uneltelor, (la gări) a locomotivelor, a
vagoanelor etc. V. șopron, garaj. Acolo avem grajdul de vite; dincolo, remiza de căruțe, mașini și
unelte. MIHALE, O. 10. Grămădise
în remize enorme tot felul de mașinării și unelte agricole perfecționate. SADOVEANU, E. 173. 2. Mic petic de pădure sau tufărie plantată cu scopul de a servi ca
adăpost pentru vînatul mic (iepuri, potîrnichi, fazani etc.).
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
remíză s.
f., g.-d. art. remízei; pl. remíze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink
remiză f. 1. rabat
asupra prețului; 2. comision acordat unui reprezentant comercial; 3. reducerea
unei datorii (= fr. remise).
Sursa: Șăineanu, ed. VI
(1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
*remíză f.,
pl. e (fr. remise, part.
f. de la remettre, a
pune la loc, a remite. V. miză). Rabat, scăzămînt, reducere de preț: a acorda o mare remiză. Reducere a uneĭ datoriĭ. Cîștig atît la sută aceluĭa care vinde
marfa în comisiune. Șopron p. trăsurĭ (adică „locu unde-s puse la loc”). V.garaj.