ROMANIA 25 DE ANI

ROMANIA 25 DE ANICresterea unei afaceri inseamna tenacitate si adaptare la situatie

Convorbiri cu Anca Vlad, fondatoarea Grupului Fildas

Sursa: Revista Piata Financiara, editie speciala Romania dupa 25 de ani

Avem placerea sa stam de vorba cu una dintre cele mai puternice femei de afaceri din Romania, Anca Vlad, fondatoarea Grupului Fildas-Catena si una dintre putinele femei din Estul Europei incluse in organizatia Leading Women Entrepreneurs of the World. Extrem de placuta, cu o mina pozitiva si cu o atitudine de persoana profund implicata in ceea ce inseamna profesie si viata de familie, ne destainuie ce au insemnat pentru dansa acesti 25 de ani care au marcat Romania. Cariera a inceput sa si-o construiasca inca de la terminarea facultatii, lucrand ca sef departament export al actualei Silvarom. In 1987, i s-a ivit ocazia de a lucra la Camera de Comert a Romaniei, ca reprezentant national pentru SmithKline Beecham Pharmaceuticals, din Marea Britanie. Dupa revolutie, a decis sa paraseasca sectorul de stat si, simtind oportunitatea, a infiintat prima firma de consultanta din Romania. In 1991 a fondat compania Fildas, cu 7 angajati si, mai tarziu, in anul 1999, reteaua Catena. Catena si Fildas sunt acum o afacere anuala de 350 de milioane de euro si peste 3.200 de angajati. Drumul pana aici nu a fost insa deloc usor.

Evenimentul special din zilele revolutiei

Pentru Anca Vlad, revolutia din decembrie 1989 a ramas strans legata de un important eveniment din viata personala: pe 25 decembrie avea programata casatoria. Isi aminteste cum, in acele zile tulburi din saptamana premergatoare caderii dictaturii, alerga dupa croitoreasa, pentru a-si proba rochia de mireasa. „Croitoreasa disparuse. Vedeam lumea cumparand paine, pentru ca in perioada 16-22 decembrie nu se stia bine ce se intampla, dar oamenii cumparau paine si conserve. Plutea ceva in aer”, povesteste Anca Vlad. Chiar pe 22 decembrie urma sa dea examenul pentru permisul de conducere, dar acesta – evident – nu s-a mai tinut. Nici nunta nu a mai avut loc, si asta nu doar pentru ca o mare parte dintre invitati nu mai dorea sa vina, ci mai ales pentru ca si biserica, si restaurantul au inchis in acele zile. „Ne-au primit totusi la Starea Civila pe 25 decembrie. Imi aduc aminte ca, pur si simplu, paseam pe gloante. Nu am gasit flori, doar un buchet de vasc – asa a inceput pentru mine noua era”. Vascul insa i-a purtat noroc.

Sperante uriase

Isi aminteste bucuria uriasa care i-a umplut sufletul atunci cand a luat sfarsit dictatura lui Nicolae Ceausescu. Recunoaste ca, din punct de vedere material, nu avea o situatie rea, dar simtea ca lipsea ceva esential: „Aveam 33 de ani, un venit destul de bun, spirit antreprenorial, predam lectii de franceza si engleza, faceam traduceri. Din punct de vedere material, nu aveam nicio problema, dar din punct de vedere al libertatii de exprimare si al libertatii de miscare, eram ca niste pasari in colivie. Scapasem de raul comunist! Viata noastra s-a schimbat total atunci, dar si asteptarile noastre. Sperantele erau uriase!”.

Isi aminteste de primele alegeri si ca i se parea normal sa ne indepartam total de comunism. „Mi se parea ca asta e singura sansa. Ma uitam la oamenii care stateau la coada sa voteze si ma gandeam ca stiau ce ar trebui sa voteze. Acum insa imi dau seama ca eram prea optimista. Marile transformari nu se pot face peste noapte, era nevoie de o perioada de tranzitie”. Doar ca i se pare ca Romania nu a mai iesit din tranzitie. „Poate asta este viata noastra, a romanilor, intr-o tranzitie vesnica, cu o istorie foarte, foarte zbuciumata. Visam cu totii si ni se promitea ca vom fi si noi in randul lumii, in Europa. Nu s-a implinit total. Dar nu numai din cauza noastra, ci si din cauza curentului discriminatoriu care bantuie continentul nostru”, spune Anca Vlad.

A asteptat 6 luni sa apara primul client

Inceputul carierei de antreprenor are legatura, intr-un mod poate ciudat, tot cu nunta. Stransese bani pentru organizarea acesteia, dar, cum nu a mai avut loc, a avut banii cu care sa porneasca prima afacere si sa cumpere mobilierul cu care si-a dotat primul sediu al primei sale firme: o biblioteca, cateva birouri elegante, un copiator, un fax. Firma a avut numarul de inregistrare 800, fiind prima firma de marketing si consultanta din Romania. „Facusem un liceu de engleza si stapaneam foarte bine limba, aveam relatii in domeniul medicamentelor, am lucrat intotdeauna in expozitiile de medicamente din Romania ca translator, ca organizator, si mi s-a parut cel mai logic sa merg in directia aceasta. Soacra mea spunea ca poate am fost si primul somer din Romania”. Si asta pentru ca inceputul a fost foarte greu: au trecut 6 luni pana sa apara primul client si primul contract. Dar contractul era de 3.000 de lire sterline pe luna, ceea ce i-a dat sperante.

„Apoi a venit un al doilea client, un al treilea si foarte repede am ajuns la contracte de 10.000 de lire lunar. Iar in al doilea an de activitate am pornit si partea de comert, pentru ca piata cerea acest lucru si sumele castigate din comisioane erau destul de interesante, cat sa te poti dezvolta”. Isi aminteste ca, in acele vremuri, nu exista TVA, ci un impozit de 2% pe circulatia marfurilor. Spune ca o firma putea activa atunci fara sa fie nevoita sa achite sume uriase in avans catre stat, dar  impozitele erau foarte mari:  55% cumulat la un moment dat.

Cum e viata de antreprenor? „Fiecare zi are potentialul ei, te vei intalni cu oameni, vei citi ceva interesant, iti va veni o idee pe care poti sa o pui in aplicare, deci viata poate fi foarte frumoasa, pentru ca are parte de creatie, ca si in cazul unui artist. Evident, si cu greutati multiple, pentru ca si un artist are destule greutati in a se face inteles si apreciat.

A fost o crestere uniforma, in 25 de ani: de la zero la un milion, la doua milioane, la cinci, la sapte, la saptesprezece, la douazeci si cinci de milioane. Este stilul feminin de a construi o afacere, caramida cu caramida. Cresterea inseamna tenacitate si adaptare la situatie, pentru ca peste noi, antreprenorii romani, au trecut atatea guverne, atatea tipuri de legislatie, atatea valuri… iar eu trebuia sa tin barca la suprafata si in directia corecta. Si barca mea crestea – de la 7 oameni la 50, la 100, acum sunt peste 3.000 de angajati. Avem o multime de clienti, multi furnizori de marfuri si servicii care depind de noi si care ne servesc. Dar pot sa spun ca mi-am implinit visul de antreprenor.

Problema principala a fost cea a finantarii

Pe vremea in care si-a inceput afacerile, Romania se bucura de o enorma simpatie. Dar asta nu a durat foarte mult. „Fusese revolutia si oamenii au apreciat vitejia romanilor, faptul ca au reusit sa iasa dintr-o dictatura. Dar au avut loc apoi niste intamplari care au creat mai intai o neintelegere si apoi un sentiment de dispret pentru Romania, si asta pentru ca nu am reusit sa ne rezolvam niste probleme sociale. Lipsa de simpatie a dus la o rezerva majora in ceea ce priveste acordarea de credite companiilor noastre, pana prin 2002”, spune fondatoarea Grupului Fildas. Trecusera deja 12 ani, timp in care intreprinderile autohtone nu s-au putut dezvolta, pentru ca bancile nu acordau credite decat pentru firme de stat si pentru companii straine. „Principala problema a antreprenorilor romani a fost lipsa finantarii, mai ales ca statul nu isi platea la timp datoriile. In privinta Fildas, am reusit insa sa le transmit partenerilor cu care am pornit la drum si cu care am continuat un puternic sentiment de incredere. Au apreciat aceasta liniaritate a grupului, au considerat ca avem un business solid si ca ne pot livra marfa pe credit”.

Creditele au explodat cu adevarat abia in 2007, parca prevestind criza. „Am primit si noi niste propuneri de creditare si le-am acceptat, pentru ca aveam nevoie. Criza a fost crunta, ne-am confruntat cu multe insolvente ale partenerilor nostri, multe dintre ele cauzate de facturile neincasate din relatiile acestora cu statul. A fost greu si pentru noi. Am avut probleme mari cu creditele de la banca si cu devalorizarea leului. Iar faptul ca statul a amanat platile catre furnizori cu aproape un an si nu a reevaluat cursul, noi lucrand cu pret fix la medicamente, ne-a facut sa pierdem foarte mult. Aproape 2-3 ani ne-am chinuit”, recunoaste Anca Vlad. In acel context economic nefavorabil, afacerile Fildas au stagnat. Catena, in schimb, nu a resimtit la fel criza, pentru ca a fost o afacere noua, iar business-urile noi au avut de castigat in perioada de criza, spune Anca Vlad.

Sa ne afirmam in Europa ca ceea ce suntem: o natiune mandra, cu oameni talentati; avem o istorie, avem calitati intelectuale. Nu putem accepta sa fim loviti, iar eu, de exemplu, sa fiu depunctata de firmele de risc cu 30%, la aceleasi cifre, aceeasi afacere, doar pentru ca sunt actionar roman. Romania este o tara a oamenilor inteligenti, o tara a artei si a frumusetii, o tara cu istorie. Romania este o tara cu perspective extraordinare.

Lectiile crizei

Criza a invatat-o pe Anca Vlad sa nu-si mai faca planuri pe termen lung. Bugetele Grupului se fac acum pe un an, planurile de afaceri pe sase luni, iar contractele cu bancile – pe trei ani, mai ales ca nici bancile nu mai vor perioade mai lungi. In privinta planurilor de afaceri, totul se axeaza pe dezvoltare. „Suntem lantul cel mai puternic de farmacii din Romania, iar pe activitatea de distributie ocupam un onorant loc trei. In acest context, este evident nevoie de schimbul de generatii, pentru ca firma sa mearga inainte, sa ramana ferma pe pozitie in fata nenumaratelor seisme din plan economic si intr-un mediu concurential puternic. Ne innoim permanent colectivul, asa avem tot timpul manageri tineri, astfel incat sa aiba cine sa duca mai departe visul. Noi am facut parte dintr-o generatie, iar acum avem o noua generatie in formare si care da rezultate foarte bune. Schimbul de generatii este deja asigurat”, spune fondatoarea Grupului Fildas.

Tinerii absolventi nu sunt orientati spre antreprenoriat

Din pacate, insa, spune Anca Vlad, absolventii de azi nu sunt orientati spre antreprenoriat. Si asta nu din vina lor, ci din cauza sistemului de invatamant romanesc. Da exemplul invatamantului britanic, care ii pregateste pe copii sa devina la 18 ani antreprenori si in care, inca de la liceu, economia si afacerile sunt doua materii pe care se pune foarte mare accent. „Sunt surprinsa ca sistemul romanesc de invatamant nu a evoluat in directia aceasta si ca in ziua de azi, ca absolvent de liceu, nu inveti nimic in acest sens. Uneori, ceea ce ai tu de facut nu iti cere neaparat sa ai o facultate”. Este de parere ca scoala nu ii pregateste deloc pe tineri pentru duritatea lucrului intr-o firma adevarata. „Nu e vina lor ca nu stiu, ci a acelora care nu ii invata. Nu au abilitati practice, pentru ca nu se face practica, dar invata repede si au multa bunavointa. Au tot viitorul in fata, dar ar fi pacat sa devenim doar o sursa de forta de munca”, spune Anca Vlad.

Legislatia ar trebui rescrisa

Considera ca legislatia este foarte greoaie, stufoasa si impredictibila si de aceea ar trebui rescrisa, mai ales cea economica. „Legile sunt imposibil de citit, desi ar trebui sa fie redactate intr-un limbaj familiar, pentru ca sunt facute pentru noi, cetatenii, ca sa ne ajute, nu ca sa ne incurce. Eu am un «traducator» de legi, pentru ca in fiecare lege sunt tot felul de referiri la alte sapte legi anterioare. Daca scopul este sa nu le incalcam, legile ar trebui sa fie foarte clare. Statul trebuie sa faca ceva sa ne starneasca increderea”.

Potentialul economic al Romaniei: IT-ul si agricultura

Crede ca exista doua sectoare economice in care Romania are un foarte mare potential: IT-ul si agricultura. „Ne-a dat Dumnezeu tot ce se putea mai bun ca sa avem o agricultura performanta, dar aceasta trebuie sa fie industrializata. Pe de alta parte, trebuie sa dezvoltam competentele de IT, in special in cazul celor care lucreaza. Tinerele talente care ies din scolile de specialitate trebuie incurajate, pentru ca in jurul lor se pot crea niste echipe care vor da cu adevarat valoare societatii romanesti”.

Un al treilea domeniu cu potential pentru Romania este, in opinia fondatorului Fildas, cel al creativitatii. „Suntem capabili de inovatie, dar trebuie sa-i incurajam pe cei care au talent si inteligenta creativa. Insa acest lucru presupune foarte multa atentie si in privinta modului in care guvernul utilizeaza atat fondurile din impozite si taxe, cat si fondurile europene. De exemplu, francezii au alocat 2% din PIB pentru cercetare si tot sunt nemultumiti. Eu, personal, as verifica ce produce fiecare grupa de cheltuieli bugetare si, daca nu produce ceva util societatii, as elimina-o”, este de parere Anca Vlad.

Informatizarea la stat versus informatizarea in mediul privat

Legat de informatizare, Anca Vlad crede ca statul vehiculeaza sume prea mari pentru un proiect care, in mediul privat, se face cu bani mult mai putini. „Va marturisesc ca am unele temeri legate de lansarea proiectului 2020 – aud, de exemplu, ca este nevoie de 5 miliarde de euro pentru informatizarea tarii. Cifrele acestea sunt totusi aberante, dar le-am auzit rostite. Informatizarea trebuie facuta etapizat, pentru ca tehnologiile se schimba foarte des. Este nevoie de un proiect care sa se realizeze in mai multi pasi si sa se caute varianta optima. Avem si noi experienta: avem 2,5 milioane de clienti fideli, eliberam 6 milioane de retete in toata tara si 18 milioane de bonuri fiscale si stim exact cand, cat si ce au cumparat clientii si o facem cu cheltuieli de IT de sub doua milioane de euro pe an”.

Anca Vlad are o opinie pertinenta si in privinta tehnologiei „cloud”, pe care statul vrea s-o implementeze. „Acest «cloud» este nu doar un cuvant, ci o constructie de marketing pur, cu referire la stocarea unor date, care nu se face deloc in nori, ci aici, pe pamant, in serverul cuiva. Este o problema europeana unde se stocheaza datele”. Considera ca Guvernul ar trebui sa aiba serverele proprii, in care sa stocheze informatiile. „Noi avem serverele noastre, nu ne putem duce pe «cloud» cu toate informatiile despre clienti si medicamente.”

Legat de cardurile de sanatate, Anca Vlad crede ca problemele pe care si le pun multi nu sunt legate de utilitatea acestora, cum ar vrea sa se creada, ci de faptul ca aceste carduri reduc mult posibilitatea coruptiei in sistemul de sanatate. „Toata lumea are carduri si, daca pot avea carduri pe care au bani, pot avea si carduri pe care au informatii despre sanatatea lor. Problema este alta: cardul acesta reduce mult posibilitatea coruptiei. Conteaza mult controlul si informatizarea.”

Antreprenorii ar fi de ajutor pentru Guvern

Anca Vlad crede ca Guvernul ar putea invata multe de la antreprenorii din mediul economic privat, daca le-ar da posibilitatea sa aiba un dialog, si nu intelege de ce, in toti acesti 25 de ani, putine guverne si autoritati i-au ascultat in mod real. „Noi avem mai multe platforme de comunicare internae, una se cheama Drumul spre excelenta, unde scriu farmacistii. Ei scriu ce observa si, chiar daca semnatarul este anonim, informatiile tot ajung la manageri. Unele dintre propuneri se pot implementa, altele nu, dar exista comunicare, cineva citeste aceste propuneri. Mi-as dori ca, si in Romania, sa existe un dialog real intre mediul de afaceri si autoritati. Noi stim care sunt preturile pietei la proiecte pe care statul vrea sa le implementeze. Trebuie doar sa ne intrebe si sa ne asculte parerea.”

Cultura lucrului in echipa

Considera ca lucrul in echipa este o mare problema a Romaniei de azi, la toate nivelele, inclusiv in mediul privat. „Este o problema reala si exista inclusiv la noi in firma. Dar am facut un curs pentru rezolvarea lipsei lucrului in echipa, la care am participat si eu. Rezultatul a fost socant. S-au organizat niste concursuri, intai individual si apoi pe echipe. Ierarhia s-a schimbat: cei care au avut cele mai bune rezultate la individual, cand au lucrat in echipe, nu au facut ca echipa sa aiba cele mai bune rezultate. Cei care erau pe la mijlocul clasamentului la individual au avut echipa castigatoare. Deci nu sunt decisive calitatile personale, ci calitatile echipei si lucrul in echipa. De atunci lucram numai in echipa.”

In plan personal, are deja mai multe preocupari, in afara celor de business. Una dintre preocupari este sustinerea artei plastice romanesti. „Cred ca o sa ma orientez tot mai mult si spre sustinerea antreprenoriatului feminin. Acum mai am un copil care trebuie sa termine scoala, si apoi o sa imi fie mai usor sa calatoresc. Am participat la diverse conferinte si am constatat ca e mai greu sa calatoresti in tara decat in strainatate. Ajungi mai greu la Iasi decat la Londra, dar imi propun sa depasesc aceste dificultati pentru o cauza frumoasa, spune Anca Vlad.

Nota pentru articolul «ROMANIA 25 DE ANI»:5.00/ 5 (1 vot)