Sforaitul, dusmanul noptilor linistite

Sforaitul, dusmanul noptilor linistiteA fost nevoie de multi ani inainte ca, pe baza a numeroase rezultate clinice si instrumentale (polisomnografia), sa fie consolidata medical si in mentalitatea oamenilor obisnuiti ideea ca sforaitul nu este doar un zgomot curios si enervant emis de catre unii subiecti in timpul respiratiei, in somn, ci mai degraba o stare patologica.

Sforaitul este un zgomot cauzat de vibratii ale palatului moale la trecerea aerului in timpul inspiratiei.

Sforaitul este deci expresia unei obstructii a cailor respiratorii in timpul somnului si are loc, in primul rand, in faza de adormire a unui somn adanc. De fapt, aceasta tulburare reprezinta prima etapa a sindromului apneei morfeice. Durata perioadei de oprire a fluxului de aer este de 10 secunde. SAS prezinta diferite grade de gravitate: usoara, moderata sau severa, in functie de durata si frecventa episoadelor de apnee sau de bradipnee (scaderea ritmului respiratiei). Numarul episoadelor apneice variaza de la 5 la 50 pe ora de somn. SAS a fost clasificat in 3 tipuri: apneea obstructiva, apneea centrala si apneea mixta.

In timp, subiectul cu apnee obstructiva in somn poate dezvolta somnolenta pe timpul zilei, pierderea de concentrare si de memorie. Se configureaza astfel tabloul clinic tipic al pacientilor cu somn apneic. Apneea obstructiva in somn poate aparea in procent de 4% la barbati si 2% la femei (apare mai ales dupa menopauza). Aceasta este o patologie tipica varstei mijlocii, dar poate aparea chiar si la copii. Diverse dovezi clinice, epidemiologice si instrumentale au documentat in mod clar ca sforaitul in sine reprezinta un factor de risc pentru sanatatea cardio-cerebro-vasculara, indiferent de faptul de a fi de multe ori in asociere cu alti factori de risc cunoscuti, boli vasculare, cum ar fi excesul de greutate, varsta, diabetul zaharat, fumatul si consumul alcoolului. Acesti pacienti sunt frecvent hipertensivi, avand pe timpul zilei o tensiune normala, dar prezentand valori anormale pe timp de noapte (presiunea ar trebui sa aiba valori mai mici decat pe timpul zilei, iar in cazul acestor subiecti nu este valabil).

Succesiv, valorile presiunii cresc chiar si pe timpul zilei, pacientii cu apnee prezentand un risc mai mare de cardiopatie ischemica. Deseori, pentru a complica si mai mult tabloul, intervine faptul ca o leziune vasculara cerebrala poate fi, la randul sau, cauza aparitiei apneei sau motivul agravarii apneei preexistente.

  • Simptome:

– episoade de apnee, de mai mult de 5 ori pe ora (apnee moderata) sau de 50 de ori pe ora (apnee severa). Severitatea este data de frecventa episoadele de apnee. Apneea si scaderea frecventei respiratiei (bradipneea) in timpul somnului produc o scadere a concentratiei oxigenului in sangele arterial;

– somn agitat (persoana se zvarcoleste in timp ce doarme);

– in timpul noptii prezinta pauze respiratorii insotite de sufocare, gafaiala, transpiratii si dureri toracice;

– pacientul are un somn neodihnitor cu deteriorarea capacitatilor intelectuale (pierderea memoriei), iritabilitate, oboseala si tulburari emotionale (modificarea personalitatii);

– cefalee dupa trezire, la aproximativ 50% din pacienti;

– arsuri la stomac sau gust acru in gura in timpul noptii;

– pacientii obezi prezinta edeme ale membrelor;

– treziri cauzate de urinarile frecvente (nicturie).

Persoanele varstnice prezinta, in mod normal, opriri ale respiratiei in timpul somnului, ingreunand punerea acestui diagnostic, insa aceste scurte pauze respiratorii nu produc alterari profunde ale concentratiei oxigenului arterial.

  • Simptome la copii:

– sub 5 ani: sforait, respiratie de tip oral, transpiratii, agitatie si treziri frecvente;

– peste 5 ani: sforait, enurezis nocturn, performante scolare scazute si intarzierea cresterii si dezvoltarii. Acesti copii prezinta tulburari de comportament si deficit de atentie.

Desi sforaitul este un simptom constant la copiii cu apnee obstructiva, somnolenta diurna, simptom diagnosticat la adulti, nu este prezenta in aceeasi masura ca la adulti. La unii copii, singurul simptom al apneei de somn poate fi reprezentat de diminuarea ratei de crestere comparativ cu cei din aceeasi grupa de varsta. Desi rara, apneea la copii determina intarziere in dezvoltare si instalarea cordului pulmonar (hipertrofia ventriculara dreapta datorata afectiunii lor care altereaza functia si structura plamanului).

  • Se recomanda consultul medical in urmatoarele situatii:

– sforait intens si profund, somnolenta in timpul zilei;

– cand se constata oprirea respiratiei partenerului de pat sau agitatie (rasuciri frecvente) in timpul somnului;

– cand se constata ca un copil sforaie sau are dificultati de respiratie, agitatie in timpul somnului si prezinta treziri frecvente si somnolenta diurna.

Obiectivele tratamentului sunt de a ameliora simptomatologia – sforaitul si somnolenta diurna – si de a preveni aparitia altor complicatii precum hipertensiunea arteriala. Tratamentul va fi adaptat gravitatii bolii.

Primele masuri terapeutice instituite vor fi schimbarea stilului de viata si, ulterior, in cazul in care acestea nu au avut succes, se va apela la tratamentul chirurgical.

Tratamentul apneei este realizat de urmatorii medici specialisti care pot sa efectueze studii de somn (polisomnografie):

– neurologul;

– pneumologul.

  • Tratamente chirurgicale

In cazul in care metodele de ventilatie externa nu sunt eficiente, se va apela la tratamentul chirurgical: uvulo-palato-faringoplastia, prin care se indeparteaza excesul de tesut de la nivelul cailor respiratorii si reprezinta cea mai frecventa interventie chirurgicala utilizata in tratamentul apneei;

– tonsilectomia si/sau adenoidectomia, prin care sunt indepartate chirurgical amigdalele hipertrofiate si vegetatiile adenoide gigante care obstrueaza caile aeriene in timpul somnului. Aceasta este interventia de prima intentie in tratamentul apneei la copii. De asemenea, se vor efectua alte tipuri de interventii chirurgicale in scopul refacerii anomaliilor congenitale care favorizeaza apneea obstructiva;

– alte proceduri chirurgicale care vizeaza remedierea anomaliilor osoase sau tisulare de la nivelul gurii si faringelui.

 

Text: Alexandra Lupu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *