Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special; p. ext. veste,
știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a
duce ștafeta = a
purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs
sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe
regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din
patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația
marcării schimbului de ștafetă (obiect portabil, semnal vizual sau auditiv). ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din it. staffetta, germ.Stafette.
Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink
ȘTAFÉTĂ, ștafete, s. f. 1. (Înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente;
ștafetar. 2. Scrisoare,
mesaj urgent dus de un curier special: p. ext. veste,
știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a
duce ștafeta = a
purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs
sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe
regulamentare în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru
persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a
transmite coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la
punctul final. ♦ Obiect convențional
care se transmite succesiv într-o
astfel de competiție. ♦ Sportiv care
participă la o ștafetă (3).
– Din it. staffetta,germ. Stafette.