Telenovela EP. 41

Inceputurile telenovelei ca gen

Telenovela ca gen își are începuturile în serialele radio ale anilor ‘30 din SUA. Numele de “soap opera” (termenul anglo-american pentru telenovela) provine de la faptul că aceste programe radio erau sponsorizate de marile companii de detergenți și săpunuri (soap=săpun). Procter and Gamble erau cei mai obișnuiți sponsori și de aceea acest gen de program a fost denumit soap opera. Ca și alte genuri televizuale (știrile, concursurile) telenovela provine mai degrabă din radio decât din cinema. Opera se referă la tendința acestui gen de a exprima ceva mai mult decât realitatea cotidiană (latura sa melodramatică). Sinonimul latino-american, telenovela, pune în evidență prin prefixul tele- apartenența sa la televiziune, precum și caracteristica narativității. O dată cu apariția televiziunii,soap opera a dispărut din programele de radio americane și genul și-a început o strălucită carieră în noul mediu. Soap opera nu este însă un gen (și fenomen) exclusiv american; televiziunile din Marea Britanie, Australia, Brazilia, Mexic au contribuit plenar la dezvoltarea genului.

Caracteristicile telenovelei

Telenovelele sunt difuzate fie în prime-time, la ore de vârf, (Dallas, Dynasty), fie în cursul zilei (Tînăr și neliniștit). Prime time este perioada când întreaga familie urmărește programele TV, în contrast cu day time când telespectatorii sunt în principal gospodinele, șomerii, pensionarii. Personajele telenovelelor sunt stereotipe: bastardul, orfana, femeia ușoară, servitoarea curioasă, femeia lider de clan/familie etc. Spre deosebire de genurile ficționale masculine (film polițist, de aventuri, science fiction), telenovela afirmă primordialitatea familiei și a relațiilor personale nu prin prezentarea unei familii model, ci prin portretizarea zbuciumului, tensiunilor și conflictelor inerente acestui spațiu. Tematica soap-urilor include dragostea, căsătoria, divorțul, alcoolismul, sexul pre și extramarital, cariera pentru femei, etc. Soap opera tinde să manevreze emoțiile telesepectatoarelor și să le transforme în consumatori “condiționați” ai stilului de viață (prin procură) și ai produselor publicizate printr-o-orientare reactivă.

Poziția receptoarelor de soap opera este dublu inconfortabilă: din perspectiva culturii hegemonice sunt victime ale consumerismului excerbat, non critic, din perspectiva feministă sunt propagatoare de statu quo în interiorul caruia încearcă doar să construiască nișe de cultură (putere) alternativă. M. E. Brown, cercetătoare feministă autorizată și fidelă consumatoare de soap opera avansează ipoteza unei “woman’s culture” paralelă cu cultura dominantă, contracultură a femeilor, conștientă de propria-i alteritate (și congruentă cu bârfa, placerea conversației, jurnalul).

SURSA : https://ro.wikipedia.org/wiki/Telenovel%C4%83