In clipa in care intr-un cuplu apar jignirile, pasiunea, dragostea sau atasamentul raman undeva in urma si exista riscul sa dispara la un moment dat. Poate exista parteneri care percep violenta verbala si certurile zilnice ca pe o mostra de implicare in relatie, dar nu cred ca asta este o varianta castigatoare. Scandalurile in forma continuata nu reprezinta o crestere a gradului de implicare in relatie, ci dimpotriva, exista riscul ca relatia sa se rupa definitiv.
Poate ne intrebam daca, intr-un moment sau altul al relatiei, este firesc sa trecem prin experiente jignitoare, incarcate de violenta verbala si daca iubirea adevarata exista fara injurii sau scandal. Adevarul este ca nu ne alegem decat cu dezavantaje. Secretul este sa incerci sa gasesti o modalitate de a-i comunica partenerului ce nu-ti convine, indiferent de situatie. Violenta verbala iti satisface pe moment doar senzatia ca ti-ai impus punctul de vedere cu agresivitate si atat si in niciun caz nu rezolva situatia. Depinde numai de tine ce anume alegi sa spui si felul in care o spui. Viata sociala, cotidianul, factorii de stres influenteaza relatia de cuplu si atunci cand unul dintre parteneri refuleaza in comunicare prin cuvinte jignitoare, pot ramane “cicatrici” care, in timp, nu se stie ce efecte vor avea in relatia de cuplu.
Cand iti jignesti partenerul/partenera, o poti face intentionat cu scopul ca celalalt sa se simta josnic, lipsit de respect sau cu scopul de a-ti impune punctul de vedere. Injuriile apar in clipa in care vrei sa-i transmiti celuilalt un lucru care te deranjeaza in comportamentul lui, cand observi ca nu vrea sa schimbe un aspect din viata lui, cand nu ai incredere in ceea ce face sau te indoiesti de deciziile lui. Din pacate, prima reactie a unei persoane jignite este sa jigneasca inapoi. Practic, este de fapt o reactie de autoaparare. Teoria “violenta naste violenta” se aplica si in cazul violentei verbale. Violenta verbala poate fi resimtita mai mult la nivel emotional si lasa urme adanci in suflet, fiind mult mai greu de uitat. E posibil ca in viata de familie a unuia dintre parteneri – inainte sa intre intr-o relatie – sa fi existat o atmosfera marcata de certuri si jigniri intre parinti. Formandu-si caracterul intr-un astfel de mediu in care s-a cultivat agresivitatea, sunt sanse mari ca el/ea sa aiba acelasi tip comportamental. Genul acesta de agresivitate este periculos deoarece poate aluneca foarte repede inspre violenta verbala repetata si uneori chiar si spre violenta fizica.
Sunt situatii in care certurile se termina cu lacrimi, fapt ce reprezinta o descarcare a tensiunii emotionale acumulate, dar care nu ajuta si nu rezolva nimic.
Nu cred ca putem stabili “limita” violentei verbale atat timp cat nu semanam unul cu celalalt din punct de vedere al caracterului, educatiei si firii umane. Sunt persoane care suporta injuriile si jignirile verbale, ignorand pur si simplu situatia (pentru unii, se pare ca e o tactica sau efectiv nu sunt afectati) si se complac printr-un accept tacit in aceasta atmosfera din relatia de cuplu, insa, pe de alta parte, in cele mai multe dintre cazuri violenta verbala nu este acceptata prea multa vreme si limita e destul de rapid sesizabila din clipa in care unul dintre parteneri ii atrage atentia celuilalt ca nu mai accepta injurii, jigniri si scandaluri. Daca formezi un cuplu cu cineva nu inseamna ca trebuie sa-i accepti si jignirile.
E clar ca unul dintre motivele principale ce determina aparitia violentei verbale este diferenta de opinie, dar asta nu inseamna ca, daca celalalt are o parere diferita de a ta, este mai prost sau ca e cazul sa-l umilesti verbal. Daca vreti sa salvati comunicarea si, nu in ultimul rand, relatia de cuplu, nu lasati violenta verbala sa se instaleze intre voi si cat se poate de curand e bine sa va cereti iertare unul celuilalt pentru cuvintele urate spuse la nervi si sa faceti asta cu responsabilitate si credinta in ceea ce spuneti.
Text: Vladimir Toma