În conversațiile înregistrate cu prietenul și biograful său, prof. Christopher Bigsby, Miller a spus că simțea că „moartea era mereu la umărul ei [al lui Monroe] – mereu”. El credea că, dacă nu „avea grijă de viața ei”, ea ar fi ajuns la un „sfârșit catastrofal”, scrie The Guardian.
„Odată am chemat medici să-i facă o spălătură stomacală pentru că înghițise suficiente substanțe [medicamente] încât să o omoare”, a spus el. „Așa că am simțit că se afla într-o stare psihologică foarte delicată. După cum s-a dovedit, a durat câțiva ani, dar s-a întâmplat. Era dincolo de puterile mele sau ale oricui altcuiva să o țin în frâu.”
Moartea lui Monroe din cauza unei supradoze de barbiturice în 1962, la vârsta de 36 de ani, i se păruse inevitabilă. „Era imposibil pentru ea să trăiască, cu atât mai puțin alături de cineva. Nu puteai continua cu acea intensitate a vieții și cu acele droguri și să reușești să supraviețuiești”, a spus el.
Aventură pasională
Cuplul a început o pasională aventură extraconjugală în 1955 și s-a căsătorit în 1956. Miller a spus că i-au trebuit doar câteva luni să-și dea seama că a făcut o greșeală. „Nu eram cu adevărat pregătit pentru ceea ce ar fi trebuit să fiu pregătit, și anume faptul că ea nu avea literalmente nicio resursă interioară… Ea voia un tată, un iubit, un prieten, un agent, mai presus de toate cineva care să nu o critice niciodată pentru nimic, altfel își pierdea încrederea în sine. Nu știu dacă există un astfel de om.”
După ce Monroe a suferit un avort spontan și o sarcină extrauterină, cuplul a căutat ajutor medical fără succes, dezvăluie înregistrările. Reflectând asupra pierderii lor, Miller a spus că simțea că Monroe voia să fie mamă „într-un fel ideal”, în timp ce lucra sub „o presiune teribilă” la Hollywood: „Într-un fel, nu sunt sigur cât de bine i-ar fi prins să aibă un copil. Ar fi fost o problemă în plus… Nu sunt sigur cum ar fi funcționat în practică.”
El a descris-o pe Monroe ca fiind „o persoană încântătoare” și „o femeie foarte inteligentă”, care avea „un simț al umorului, al ironiei și al generozității extraordinar”, dar a spus că „un fel de paranoia” a preluat controlul. „A început să suspecteze pe toată lumea că o exploatează sau îi face rău.”
Ruptura
Cuplul s-a îndepărtat complet în timp ce Monroe juca în „The Misfits”, filmul pe care Miller l-a scris pentru ea, în 1960. Au început să se certe la doar câteva luni după căsătorie, când Monroe filma The Prince and the Showgirl: „Ne-am certat dacă [regizorul, Laurence] Olivier o persecuta… M-am trezit apărându-l, iar asta a fost cel mai rău lucru pe care l-aș fi putut face. Dar nu cred că ar fi contat niciun alt curs al evenimentelor.”
Până când a părăsit platoul de filmare al filmului „The Misfits”, căsnicia lor era, practic, terminată, a spus el. „Nu ne mai vorbeam. Nu aveam cum să mă apropii de ea… Era sincer ostilă față de mine.”
„Nu aș fi putut continua. M-ar fi ucis”
Din perspectiva carierei, el simțea că petrecuse cei patru ani ai căsniciei lor „fără să facă practic nimic”, în afară de „The Misfits”, și că, chiar dacă sentimentele lui Monroe s-ar fi schimbat, el ar fi pus capăt căsniciei atunci. „Nu aș fi putut continua. M-ar fi ucis. Nu mai puteam lucra.”
Conversațiile nepublicate anterior au fost înregistrate pe parcursul a aproape 30 de ani, începând la scurt timp după ce Miller l-a cunoscut pe Bigsby la mijlocul anilor 1970 și continuând până cu câțiva ani înainte de moartea dramaturgului câștigător al premiului Pulitzer, în 2005. Acestea au ieșit la lumină după ce Bigsby, acum în vârstă de 84 de ani, le-a transcris pentru o carte, The Arthur Miller Tapes: A Life in His Own Words, publicată recent de Cambridge University Press.
Succes
Miller a dezvăluit, de asemenea, cum succesul fără precedent al piesei Death of a Salesman din 1949 – prima piesă de teatru americană care a câștigat un premiu Critics’ Circle, un Tony și un Pulitzer – l-a împuternicit și a contribuit, în același timp, la destrămarea primei sale căsătorii cu Mary Slattery. „Orizontul meu s-a deschis brusc către tot felul de alte moduri de a-mi exprima dominanța. Simțeam că pot face orice, și cred că atunci ne-am despărțit.”
El i-a spus lui Bigsby că faima „este o formă de putere care este sexuală sau implicit sexuală”. A spus că a devenit „total absorbit” de munca sa, „zi și noapte”. „Acum, când privesc înapoi, nu știu cum ar fi putut cineva să trăiască alături de mine.”
În același timp, pe tot parcursul vieții, și-a pus la îndoială capacitatea de a scrie, a mărturisit el. „Întreaga mea viață a fost o luptă cu îndoiala de sine.” Doar un „procent minor” din ceea ce a scris „a văzut vreodată lumina zilei”, a dezvăluit el.
Flirtul cu comunismul
Miller a vorbit, de asemenea, despre flirtul său cu comunismul și despre suprimarea operei sale de către Hollywood după ce a refuzat să numească scriitori comuniști în fața Comitetului pentru Activități Antiamericană din 1956.
El a spus că mccarthyismul a creat „un fel de senzație irațională de teamă apăsătoare că o forță nevăzută s-a infiltrat în societate, care era ocupată să-i facă găuri, pentru a o distruge. Nu exista nicio modalitate rațională de a face față tuturor acestor lucruri, deoarece de fiecare dată când încercai să o faci, puteai fi acuzat că faci parte din acea conspirație.”
Se temea că el și alți „dizidenți” vor ajunge „fie într-un azil de nebuni, fie într-un fel de sistem cvasi-fascist”, autocenzurându-se în timp ce „cei mai scandalos de patrioți ar fi condus totul”. „Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am început să scriu The Crucible. Trebuia să găsesc un mijloc de a aborda [asta]”, a spus el.
A situat piesa în perioada proceselor vrăjitoarelor din Salem deoarece „era pur și simplu imposibil să discutăm ceea ce ni se întâmpla în termeni contemporani. Trebuia să existe o anumită distanță față de fenomen. Toți înnebuneam ușor încercând să fim sinceri, încercând să vedem lucrurile clar și încercând să rămânem în siguranță.”
Copilăria lui Miller
Miller a vorbit, de asemenea, în înregistrări despre copilăria sa, prima sa experiență sexuală într-un bordel la vârsta de 16 ani, opiniile sale despre sionism și antisemitism ca evreu ateu, inspirația pentru „The Misfits” și multe dintre piesele sale, impactul Holocaustului asupra operei sale și căsătoria sa de 40 de ani cu a treia soție, Inge Morath.
Piesele sale, relevante și astăzi
Bigsby, care este profesor emerit de studii americane la Universitatea din East Anglia, consideră că ideile și experiențele care au modelat viața și cariera lui Miller au asigurat faptul că piesele sale rămân extrem de relevante și astăzi. „El vorbește despre evreitatea sa [ca] o sensibilitate, o preocupare continuă pentru fragilitatea societății, pe care a învățat-o din Marea Depresiune și a învățat-o din nou din Holocaust, că ne mișcăm pe gheață foarte subțire în ceea ce privește civilizația noastră”, a spus el. „Toate acestea sunt fundamentale pentru Miller. El este o persoană care crede în importanța istoriei, în legătura dintre trecut și prezent, deoarece aceasta este baza moralității.”
Foto: Hepta
