Prostata este o glandă de dimensiunea unei nuci, situată sub vezica urinară și în fața rectului. Ea înconjoară o parte din uretră și contribuie la producerea lichidului care intră în compoziția spermei. Odată cu înaintarea în vârstă, prostata poate crește în volum, iar această modificare este foarte frecventă și nu înseamnă automat existența unei tumori.
În cazul cancerului de prostată, anumite celule ale prostatei încep să se multiplice necontrolat. Unele tumori cresc lent și pot să nu creeze probleme importante ani întregi, în timp ce altele sunt mai agresive și se pot răspândi în afara prostatei.
Ce este, de fapt, cancerul de prostată?
Cancerul de prostată este o tumoră malignă care se dezvoltă în țesutul prostatei. Cea mai frecventă formă este adenocarcinomul, care pornește din celulele glandulare ale prostatei.
Una dintre particularitățile acestei boli este variabilitatea ei. Există tumori cu evoluție lentă, care pot fi supravegheate o perioadă fără tratament imediat, dar există și forme agresive care necesită intervenție rapidă.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, cancerul de prostată este una dintre cele mai frecvent diagnosticate forme de cancer la bărbați la nivel mondial. În 2022 au fost estimate aproximativ 1,5 milioane de cazuri noi și peste 397.000 de decese asociate bolii.
Cine are un risc mai mare?
Principalul factor de risc este vârsta. Riscul de apariție a cancerului de prostată crește semnificativ pe măsură ce bărbatul înaintează în vârstă, boala fiind neobișnuită înainte de 40 de ani și mult mai frecventă după 50 de ani.
Istoricul familial contează, de asemenea. Un bărbat al cărui tată sau frate a avut cancer de prostată poate avea un risc mai mare decât populația generală. Riscul poate fi influențat și de anumite modificări genetice moștenite, inclusiv mutații ale genelor BRCA1 și BRCA2.
Originea etnică poate fi, de asemenea, asociată cu diferențe de risc. De exemplu, bărbații de origine africană au, în medie, un risc mai mare de a dezvolta boala și de a prezenta forme agresive.
Excesul ponderal, sedentarismul și o alimentație dezechilibrată sunt studiate la rândul lor în legătură cu riscul de boală, deși relațiile sunt mai complexe decât în cazul factorilor precum vârsta sau istoricul familial.
Cum se manifestă?
Una dintre problemele cancerului de prostată este că, în stadiile timpurii, poate să nu provoace niciun simptom. Absența simptomelor nu înseamnă însă că boala nu există.
Atunci când apar manifestări, acestea pot semăna cu simptomele produse de hiperplazia benignă de prostată, o afecțiune foarte frecventă și necanceroasă.
Printre simptomele care pot apărea se numără dificultatea de a începe urinarea, jetul urinar slab sau întrerupt, urinarea mai frecventă, nevoia de a urina noaptea și senzația că vezica nu s-a golit complet.
Uneori poate apărea sânge în urină sau spermă, durere ori disconfort în timpul urinării sau probleme erectile.
Este important de subliniat că aceste simptome nu înseamnă automat cancer de prostată. Ele pot avea numeroase alte cauze, motiv pentru care diagnosticul trebuie stabilit de medic.
Durerea de spate poate avea legătură cu boala?
În stadii avansate, cancerul de prostată se poate extinde către alte organe sau către oase. Atunci pot apărea dureri persistente la nivelul spatelui, șoldurilor sau pelvisului.
Cancerul de prostată are o predilecție pentru metastazarea osoasă, iar leziunile secundare pot provoca durere, slăbiciune sau, în unele situații, fracturi. Dacă apar dureri osoase persistente și inexplicabile la un bărbat diagnosticat cu această boală, medicul trebuie informat.
Există însă o precizare importantă: durerea de spate este extrem de frecventă în populația generală și, în majoritatea cazurilor, nu este cauzată de o tumoră. Nu trebuie interpretată izolată ca semn al cancerului.
PSA: ce este și de ce contează?
Una dintre cele mai cunoscute investigații asociate cu cancerul de prostată este testul PSA. PSA înseamnă antigen specific prostatic, o proteină produsă de celulele prostatei care poate fi măsurată printr-o analiză de sânge.
Un nivel crescut al PSA poate apărea în cazul cancerului, dar și în situații benigne, precum hiperplazia benignă de prostată sau inflamația prostatei. De aceea, un PSA crescut nu este sinonim cu diagnosticul de cancer.
În anumite situații, medicul poate recomanda repetarea testului, alte investigații sau consult urologic. Decizia de a efectua screeningul trebuie discutată individual, ținând cont de vârstă, speranța de viață, istoricul familial și preferințele pacientului.
Tușeul rectal mai este folosit?
Examinarea rectală digitală poate face parte din evaluarea prostatei. Medicul introduce cu grijă un deget în rect pentru a palpa prostata și pentru a identifica eventuale zone tari, noduli sau alte modificări.
Un cancer de prostată poate produce uneori o zonă dură sau neregulată, însă examinarea nu poate diagnostica singură boala. De asemenea, un rezultat normal nu exclude complet existența unei tumori.
În prezent, evaluarea modernă combină istoricul medical, examinarea clinică, PSA și, atunci când este indicat, investigații imagistice și biopsie.
Ce rol are RMN-ul?
Rezonanța magnetică multiparametrică a prostatei a devenit un instrument important în diagnosticul modern. RMN-ul poate ajuta medicul să identifice zone suspecte și să decidă dacă este necesară biopsia.
În cazul în care există o suspiciune de cancer de prostată, RMN-ul poate contribui și la localizarea leziunii și la ghidarea biopsiei.
Totuși, nici RMN-ul nu este perfect. Un rezultat negativ reduce probabilitatea unei tumori semnificative clinic, dar nu o exclude în absolut toate cazurile. Interpretarea trebuie făcută în contextul celorlalte date medicale.
Biopsia stabilește diagnosticul
Diagnosticul definitiv de cancer de prostată se bazează, în general, pe examinarea histopatologică a unor fragmente de țesut obținute prin biopsie.
În timpul biopsiei, medicul prelevează mici fragmente din prostată, care sunt analizate la microscop. Dacă sunt identificate celule canceroase, medicul anatomopatolog poate evalua caracteristicile tumorii și gradul ei de agresivitate.
Unul dintre cele mai importante sisteme utilizate este scorul Gleason, inclus în prezent în clasificarea Grade Group. Aceste informații îi ajută pe medici să estimeze comportamentul tumorii și să aleagă strategia terapeutică potrivită.
Nu toate tumorile trebuie tratate imediat
Poate părea surprinzător, dar un diagnostic de cancer de prostată nu înseamnă întotdeauna că este necesară imediat o operație sau radioterapia.
Pentru anumite tumori localizate, cu risc scăzut și caracteristici favorabile, medicii pot recomanda supraveghere activă. Aceasta presupune monitorizare atentă prin PSA, consultații, investigații imagistice și, atunci când este necesar, biopsii repetate.
Scopul este evitarea efectelor secundare ale unui tratament agresiv atunci când tumora are șanse mici să evolueze în timpul vieții pacientului. Dacă apar semne că boala progresează, tratamentul curativ poate fi început.
Operația, una dintre opțiuni
În cazul unui cancer de prostată localizat, prostatectomia radicală poate fi o opțiune terapeutică. Prin această intervenție, prostata este îndepărtată, uneori împreună cu veziculele seminale și, în funcție de situație, cu ganglionii limfatici din apropiere.
Operația poate fi efectuată prin tehnici deschise sau minim invazive, inclusiv asistate robotic, în funcție de centrul medical și de particularitățile pacientului.
Printre posibilele efecte secundare se numără incontinența urinară și disfuncția erectilă. Recuperarea diferă de la un pacient la altul, iar tehnica chirurgicală și caracteristicile tumorii influențează rezultatele.
Radioterapia și tratamentele hormonale
Radioterapia poate fi utilizată pentru tratarea cancerului de prostată localizat și în anumite situații pentru controlul bolii avansate. Ea poate fi administrată extern sau, în anumite cazuri, prin brahiterapie, care presupune plasarea unor surse radioactive în interiorul sau în apropierea prostatei.
Un alt tratament important este terapia hormonală, numită și terapie de deprivare androgenică. Deoarece multe tumori prostatice folosesc androgenii, în special testosteronul, pentru a crește, reducerea acțiunii acestor hormoni poate încetini evoluția bolii.
Terapia hormonală poate fi folosită singură în anumite situații sau împreună cu radioterapia ori alte tratamente sistemice.
Ce se întâmplă atunci când boala s-a răspândit?
Atunci când cancerul de prostată este metastatic, tratamentul are ca obiective controlul bolii, prelungirea supraviețuirii și menținerea unei bune calități a vieții.
În funcție de caracteristicile tumorii, medicii pot utiliza combinații de terapie hormonală cu medicamente moderne care inhibă receptorul androgenic, chimioterapie și, pentru anumite categorii de pacienți, terapii țintite sau radioligandice.
Alegerea tratamentului depinde de numeroși factori: localizarea metastazelor, caracteristicile genetice ale tumorii, tratamentele administrate anterior și starea generală a pacientului.
Medicina oncologică evoluează rapid, iar în ultimii ani au apărut terapii care permit personalizarea tratamentului pentru anumite profiluri moleculare.
Poate fi prevenit?
Nu există o metodă care să elimine complet riscul de cancer de prostată, deoarece vârsta, genetica și istoricul familial nu pot fi schimbate.
Totuși, menținerea unei greutăți sănătoase, activitatea fizică regulată, o alimentație echilibrată, renunțarea la fumat și limitarea consumului excesiv de alcool sunt recomandări benefice pentru sănătatea generală și pot contribui la reducerea unor riscuri asociate bolilor cronice.
Pentru bărbații care au rude apropiate diagnosticate cu această boală sau despre care se știe că prezintă anumite mutații genetice, discuția cu medicul poate începe mai devreme decât în cazul populației generale.
Când ar trebui să ceri sfatul medicului?
Un bărbat nu ar trebui să aștepte apariția simptomelor pentru a discuta despre riscul de cancer de prostată. Momentul potrivit pentru evaluare depinde de vârstă și de factorii individuali de risc.
Dacă există dificultăți persistente la urinare, sânge în urină sau spermă, dureri inexplicabile în zona pelvină ori alte modificări neobișnuite, este recomandată o consultație medicală.
La fel de important este ca un PSA crescut să nu fie interpretat singur. Rezultatul trebuie analizat de medic, în contextul istoricului pacientului și al celorlalte investigații.
Un diagnostic nu înseamnă automat un prognostic sumbru
Poate că acesta este cel mai important mesaj pentru orice bărbat care aude pentru prima dată diagnosticul de cancer de prostată: boala nu este una singură și nici evoluția ei nu este identică de la un pacient la altul.
Unele tumori sunt foarte lente și pot fi monitorizate, în timp ce altele necesită tratament complex. Diagnosticul precoce poate permite identificarea bolii într-o etapă în care tratamentul are intenție curativă.
În plus, metodele moderne de diagnostic și tratament permit o abordare tot mai personalizată. De la RMN și biopsii țintite până la analiza caracteristicilor moleculare ale tumorii și noile terapii sistemice, medicina oferă astăzi mai multe opțiuni decât în urmă cu câteva decenii.
În loc de concluzie
În fața unui posibil cancer de prostată, cel mai important lucru este să nu ignori semnele neobișnuite și să nu amâni evaluarea medicală. PSA-ul, consultul urologic, investigațiile imagistice și biopsia, atunci când sunt indicate, nu trebuie privite ca motive de panică, ci ca instrumente care ajută la stabilirea diagnosticului corect.
Iar dacă există un mesaj de reținut, acesta este simplu: cancerul de prostată poate fi tratabil, mai ales atunci când este descoperit la timp, iar decizia terapeutică trebuie întotdeauna adaptată pacientului și caracteristicilor bolii.
Foto: Shutterstock
