O scurta istorie a fustei…

shutterstock_41452420Fusta este prin excelenta un simbol al feminitatii. O gasim in toate formele, culorile si lungimile si trebuie sa recunoastem ca macar din cand in cand, ne place mai mult sa purtam fusta decat pantaloni. Asa ca merita sa aflam mai multe despre aceasta piesa vestimentara extrem de populara…

  • Inapoi la origini

Fusta este una dintre cele mai vechi piese vestimentare purtate de om. In forma de inceput, fustele erau niste bucati dreptunghiulare de material realizate din piele de animal sau din frunze prinse in jurul taliei. Cea mai veche fusta descoperita a fost creata cu aproximativ 4 mii de ani i. Hr. din paie tesute.  Pana la revolutia industriala, materialele erau scumpe, astfel ca fustele lungi erau o marca a prestigiului. Mult timp, fustele au fost voluminoase si lungi in ideea de a marca talia si de a da amploare soldurilor. In secolul XVII, femeile purtau mai multe fuste unele peste altele tocmai pentru a da impresia de volum. Apoi a aparut crinolina care le-a ajutat pe femei pana spre finalul secolului XIX sa isi “implineasca” vizual soldurile si coapsele. In secolul XX, din cauza razboaielor si a greutatilor vietii, din ce in ce mai multe femei au inceput sa munceasca si astfel ca nevoia de haine practice, comode, care sa iti dea libertate  de miscare a venit natural.

  • Fustele lungi

Paul Poiret a fost cel care a eliberat siluetele femeilor de hainele extrem de incarcate si rigide purtate pana atunci, creand modele mai apropiate de forma naturala a corpului femeiesc, reusind sa elimine exagerarile proportiilor din secolele trecute. El a fost si cel care a conceput fusta hobble (care impiedica la mers), numita asa pentru ca era lunga si foarte stramta, permitand purtatoarei sa faca doar pasi foarte mici. Aceasta fusta a evoluat, transformandu-se in fusta trotteur sau fusta pentru mers, o fusta dreapta pana in pamant care le dadea femeilor libertate de miscare si care a devenit extrem de populara. La scurt timp insa, in anii ’30 si ’40 femeile au inceput sa poarte pantaloni, iar fusta lunga a revenit la succesul de alta data abia spre sfarsitul anilor ’60, odata cu aparitia curentului hippie, a carui marca erau fustele lungi colorate, inflorate sau cu imprimeuri etnice.

  • Fustele midi

Fustele lungi au inceput sa se scurteze incet incet, ajungand pana la jumatatea gambei, apoi pana sub genunchi, pentru ca mai apoi sa se ridice deasupra genunchiului. In anii de razboi, scurtarea fustelor a devenit chiar o necesitate din cauza rationalizarii materialelor. In anii 1940, Christian Dior creeaza fusta creion, o varianta mai scurta a fustei hobble. Acestea erau purtate cu jachete sau tunici. Vedetele au fost si ele rapid captivate de aceste fuste, de la Betty Page la Marilyn Monroe, Audrey Hepburn sau Grace Kelly. Populare in acei ani erau si fustele plisate. In anii ’60 insa, fustele midi aveau sa fie date la o parte de variante si mai scurte – fustele mini.

  • Fustele mini

shutterstock_94547911Protestele tinerilor, dorinta femeilor de emancipare, miscarile de eliberare sexuala care se intrevedeau in exuberantii ani ’60 au atras de la sine si noi cerinte in privinta vestimentatiei. Astfel ca, Mary Quant, o creatoare care vindea haine ce reflectau ideile tinerilor acelor vremuri, a creat in 1965 fusta mini. Denumirea a fost inspirata de masina favorita a lui Quant, Mini Cooper. Fusta mini, care surprindea energia revolutionara, tineretea si eliberarea de conventii, a fost un succes imediat. Mary Quant era promotoarea fustelor mini in Anglia, in timp ce designerul Andre Courreges le deschidea apetitul pentru fuste scurte femeilor din Franta. Acesta concepea fuste mini mai elaborate, mai sofisticate decat Mary Quant, reusind sa introduca aceste modele in pretentiosul haute couture francez. Quant spunea insa ca nici ea, nici Courreges n-au inventat fusta scurta, ci fetele de pe strada. Incet, incet, in ciuda conservatorilor care dezaprobau aceasta expunere exagerata a picioarelor, curentul fustelor mini a cuprins intreaga lume. Fusta mini a devenit astfel un simbol al tineretii si sexualitatii. Nebunia fustelor mini a durat pana la sfarsitul deceniului, cand nostalgia fata de trecut si frica fata de viitor in contextul razboiului din Vietnam au inceput sa se simta si in moda. De la simbol al eliberarii femeii, asa cum era privita pana atunci, fusta mini a devenit un simbol al transformarii femeii in obiect sexual.

Toate tipurile de fuste ce coexista astazi pe podiumuri si in dulapurile femeilor au fost la un moment dat un simbol al timpului lor, al unor idei, al unor perspective asupra vietii si au aparut ca un rezultat organic al dezvoltarii societatii. Iar toamna aceasta se poarta mai mult midi!

 

Text: Bianca Badescu