Antonio Vaccarello a lansat aseară, în lumina Turnului Eiffel, o bombă a identității Saint Laurent. Nu o retrospectivă nostalgică, ci o versiune proprie, construită pe ideea unei femei capabile să fie simultan scandaloasă și aristocratică, dură și seducătoare.
Un decor uluitor, încărcat de codurile mitologiei Saint Laurent
Modelele au defilat pe pietrișul de la Trocadéro, în jurul unui logo YSL imens, sculptat din hortensii albe, gândit să fie descoperit de sus, de imaginile unei drone. Construcția acestui cadru invocă explicit „the gay cruising scene”, nu ca artificiu de limbaj, ci ca apel la o realitate istorică ce a modelat imaginea erotică al Parisului.
În anii ’70 și ’80, grădinile Tuileries și Bois de Boulogne deveniseră teritorii de libertate clandestină pentru bărbații gay, locuri unde dorința se consuma în întuneric, în afara legii, dar în inima orașului.
Fotografiile lui Robert Mapplethorpe sau scrierile lui Jean Genet au fixat vizual și literar această atmosferă de risc, libertinaj și transgresiune. În acest sens, a face modelele să „cruise-eze” în jurul unui YSL sculptat din hortensii albe înseamnă mai mult decât o scenografie frumoasă: e o resuscitare a unei mitologii urbane pe care însăși epoca lui Yves Saint Laurent a transformat-o în glamour, libertate și exces.
În acest sens, Parisul nocturn devine fundalul ideal unui ritual de „cruising” definit de un dans al recunoaștere și seducție. Dacă Yves Saint Laurent însuși declara odinioară că a dat putere femeilor, Vaccarello le repoziționează acum în centrul unei rețele de coduri culturale dure, unde sexul, sportul și aristocrația urbană se intersectează într-un spectacol de forță și ambiguitate.
Actul I – rotunjiri ascuțite
Robert Mapplethorpe revine ca reper pentru această colecție feminină, într-o cheie care reactivează spiritul campaniei fotografiate pentru casă în 1983. Startul a fost brutal și elegant în același timp, defilarea deschzându-se cu „armuri” de piele și umeri sculptați în estetica anilor ’80, presărate cu aluzii fine la disciplină și control. Pe alocuri, rigiditatea jachetelor lasă loc bluzelor albe cu fundă la gât, care amintește de eleganța rochiilor de bal.
Un amestec de autoritate și feminitate apare perfect sintetizat în fusta creion. Această piesă obsesivă a serii, în mâinile lui Vaccarello, încetează să fie un element banal de birou și devine o armă. „Trebuie să-ți ascuți creioanele”, părea să spună fiecare look.
Siluetele erau dure, provocatoare, cu un aer decadent și periculos. Vaccarello a adăugat o notă de putere printr-o șapcă de ofițer din piele neagră, purtată peste o ținută integral din același material. Când a fost întrebat dacă acest detaliu face trimitere la o confruntare, răspunsul lui a fost scurt și emblematic:
„Yes. C’est Saint Laurent.”
Actul II – furtună transparentă
A doua parte a colecției a virat spre un registru sport-lux: trench-uri și rochii din nylon translucid și lucios, care acopereau trupul fără a-i ascunde formele. Modelele păreau protejate, dar în același timp expuse, o tensiune perfect controlată de jocul seducător care face parte din ADN-ul casei.
„Yes, because it’s still about nudity!”
a explicat Vaccarello
Partea a III-a – romantism exploziv
Finalul a fost o explozie de volum și culoare: rochii ample, cu mâneci exagerate, volane dramatice și nuanțe saturate care se mișcau spectaculos în lumina nopții. Nylonul revine și aici: o alegere surprinzătoare pentru o astfel de piesă, dar perfectă pentru un spectacol al mișcării, posibil datorită greutății extrem de reduse a rochiilor.
Vaccarello a rezumat tranziția de la dur la delicat cu ironie:
„She’s the same woman. She’s not as soft as we think.”
O afirmație care amintește de definiția dată de Françoise Giroux femeii Saint Laurent: „louche by day, countess by night”.
Accesorii supradimensionate, punct de referință al continuității
Bijuteriile statement, coliere și cercei masivi, au fost constante pe tot parcursul show-ului, unind cele trei acte într-o linie recognoscibilă. Conceptul continuă: femeia Saint Laurent e aceeași, chiar și când își schimbă ținutele. Bijuteria devine semnătură și liantul identității.
Ochelarii supradimensionați, reluați din colecția masculină SS26, au adăugat o notă de continuitate, consolidând ideea că universul Saint Laurent se construiește prin ecouri între masculin și feminin.
Coerență, ecouri istorice și politică estetică
Privită în ansamblu, colecția poate părea construită pe variații ale aceleiași idei. Dar detaliile fac diferența: un tip de mânecă, un luciu al materialului, o transparență subtilă. Vaccarello preferă subtilitatea nuanțelor în locul contrastelor șocante, iar această rigoare a detaliului îi permite să extindă multiplele fațete ale femeii Saint Laurent, păstrând colecția departe de monotonie.
Colecția respiră arhive: aluzii la rochiile de tafta ale clientelor YSL din anii ’80, la estetica Rive Gauche, la glamour-ul aristocratic reinterpretat prin lentila sportswear-ului contemporan. Vaccarello nu repetă, ci dezvoltă. Scoate esența și o mută în alt context. O rochie inspirată de „Madame X” devine astăzi un exercițiu de culoare, lumină și material.
Vaccarello alege să construiască pe termen lung, chiar și într-o industrie obsedată de viralitate. „Louche countess” e mai mult decât o frază memorabilă, e o declarație culturală. E despre o femeie care nu cere permisiune să fie contradictorie: obscură și nobilă, erotică și distantă, dură și fragilă. Paris Fashion Week a început, așadar, cu lecția primară de feminitate: misterul ca armă.
Reacțiile publicului
A fost remarcată și analizată uniformitatea colecției. Dar exact aici se află forța ei: Vaccarello nu livrează varietate de dragul spectacolului, ci variază aceeași idee până când aceasta devine un limbaj. Și acesta este, de fapt, limbajul Saint Laurent: subversiune ascunsă sub o disciplină impecabilă.
Saint Laurent SS26 a fost colecția prin care Vaccarello reconfirmă esența casei, oferindu-i chipul unei louche countess – femeia capabilă să navigheze simultan lumi opuse devine noul ambasador al brandului.
Surse imagini: Getty Images și Instagram @ysl
